Page 11 - 1913-05

damentale. Astfel, pe când globul nostru e înclinat FLOAREA BETULIEI
pe ecliptică cu 23° 27’, globul Luceafărului stă pie­
ROMAN DIN EPOCA AS1RO-BABILON1ANĂ
ziş pe orbita sa cu 55 . Ceeace însemnează, că pe
Luceafăr nu sunt zone temperate. Dacă astfel ar fi DE: Ş T E F A N L Â Z Â R .
înclinată şi osia pământului, atunci în Italia, Spa­ TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA
nia, Portugalia, Francia, Austro-Ungaria, România,
VI. - 4 -
Peninsula-Balcanică, etc. etc, s-ar schimbă ferbinţala
Floarea Betuliei.
de Sahara, cu iarna dela poli.
Trupul ei erâ svelt şi înalt ca al olivului şi totuş
Luceafărul deci nici de departe nu a acea lume
gingaş ca al crinului; faţa ei erâ albă, puţin purpurie,
îngerească, de linişte tainică, de fericire eternă şi
ca a piersecilor din Armenia; ochii îi erau mari, de un
frumseţă răpitoare, — cum ni-1 închipuim seara sau
vânăt închis ce trece în negru; buzele-i erau mici şi
dimineaţa dela distanţa de 250 milioane km. Viaţa
roşii, ca un fruct cărnos desfăcut în două, lăsând să
organică întâmpină mai multe greutăţi, decât la noi,
se întrevadă şiragul de mărgăritare; părul ei erâ bogat,
dacă nu o protege cumva atmosfera deasă.
impodobindu-i capul, ca o splendidă coroană de bronz.
Erâ ca o dulce arătare de vis, şi îndată ce îşi deschise
gura, glasul ei vibrâ ca harfa cerească a heruvimilor.
— încetaţi cu cearta. Popor al Betuliei, ascultă-mă!
Cineva strigă:
— Trăiască Iudita, prietena săracilor!
chenunfare S’auziră aclamări însufleţite. Iudita îşi roti privirea
asupra poporului, şi se făcu linişte. Erâ ca o regină, în
— Cântec de demult —
haina ei împodobită cu scumpe mărgăritare. Toate pri­
7u ai mantă de hermină, virile se îndreptară asupra ei, cu uimire. Păşi puţin
Eu o zeghe dela plug; înainte, apoi începu să vorbească cu glasul ei curat,
Eu — pământ, tu — o lumină, muzical şi adânc, ca toţi să o înţeleagă:
Mi-ai zis: vină! — Ascultă-mă, popor din Betulia! Am visat un
Ci eu fug. vis, un vis măreţ şi strălucit...
Ascultau cu toţii, cu încordare:
Ce te uiţi cu ochii dornici, — Ieri seară m’a cuprins o mare mâhnire din pri­
Pot eu oare să te am ? cina ta, poporul meu; mă torturau chinuri şi am prive-
Moşii tăi au fost statornici ghiat până târziu în noapte, cu rugăciuni fierbinţi. Am
Biv-vel-vornici îmbrăcat sac de păr, mi-am presărat cenuşe pe cap,
Neam de neam. şi plângând l-am rugat pe Iehova, să privească la nă­
cazul nostru, şi să ne păzească cetatea...
Drept e: s-a ’ntămplat anume
Ochii i se umplură de lacrimi. Mulţimea se îndu-
în răzhoiu isprăvi să fac;
ioşă. Boaz priveâ neliniştit în toate părţile. Iudita
Dar eu m-am născut pe lume
continuă:
Fără nume — Iehova trimisese deja zorile pe cer, când, în
Şi sărac. sfârşit am căzut într’un fel de somn, ca ameţită. Trupul
meu durmiâ, dar sufletul veghiâ...
Ai putea să fii tu dragă Faţa ei îndurerată se însemnă de un zimbet luminos.
Unui vistier de sfanţ,
— Şi atunci mi s’a înfăţişat un înger. Trupul lui
Voievod să te aleagă
străveziu erâ ca un nour alb, luminos, din ochii lui
Ori un agă
cădeau asupră-mi raze strălucitoare, încât credeam, că
De Bizanţ.
trebue să mor...
Preotul zise:
Că nu-i slava pentru mine, — Aici văd degetul lui Dumnezeu! — Iudita se
Mi-e destinul neprielnic
opri puţin; bătrânii ascultau cu încordare:
Şi părinţii tăi ştiu bine
— Şi a zis îngerul — continuă ea — şi mi-a spus:
Că de tine „Du-te, Iudito, în tabăra asiro-babiloniană şi mântu-
Nu sunt delnic. eşte-ţi poporul; Domnul va fi cu tine!“
NIC HI FOR CRAINIC Un murmur trecu prin mulţime, apoi s’auziră ici-
colo glasuri înviorate, căci poporul Betuliei ştiâ, că
Iudita spune întotdeauna adevărul.
Boaz făcu semn, şi poporul se linişti. Frunteâ lui
înaltă se acoperi de creţe; simţiâ acum, că rolul lui e
pe sfârşite. Iudita îşi ridică spre cer privirea transfi­
gurată: