Page 12 - 1913-05

— Strălucita vedenie cerească a dispărut. Ceaţa atunci Holofern poate aşteptă zadarnic la poala Dotai-
luminoasă s’a împrăştiat, dar glasul ei îmi sună şi acum nului.
în urechi. A dispărut, dar îi simţesc şi acum sărutul; — Adevărat că uneori femeia e uriaşă — zise
de atunci sunt aprinsă, ard... Ceva îmi şopteşte: pune-te Gotoniel — dar în inima ei rămâne deapururi femeie.
pe lucru şi Betulia va fi liberă! Nu pleca, Iudito, podoaba Betuliei, căci braţul tău
— Iudito! Iudito! — răsună pe buzele poporului de zăpadă nu e făcut pentru omor. Rămâi între zidu­
numele femeii minunate. Ştiam că Iudita e temătoare rile oraşului nostru, căci eu simţesc, că dacă vei merge,
de Dumnezeu; ştiam că ea nu spune minciuni. O pri- vei muri de-o moarte chinuitoare, de o moarte care e
viam cu adâncă cucernicie: ea vorbiâ cu îngerii... Bă­ mai tristă ca aceea sub lovitura călăului...
trânii se gândiau, cu capetele plecate, la arătarea ce­ Bătrânii îşi clătinau capetele alături de Boaz. Sin­
rească. gur poporul, cu inima lui de copil, se încredeâ în Iudita...
Ea se întoarse spre Ozia: — Domnul va fi cu mine şi-mi va da putere. La
— Am venit să-ţi spun, că în vremece soarele va asfinţitul soarelui mă duc în tabără, şi dacă nu mă îna-
străluci de patru ori deasupra muntelui Chelmon şi va poiez după patru zile, deschideţi porţile cetăţii...
apune de patru ori după Liban, voi liberă Betulia din — Cumpăneşte bine ce faci, — zise şi Ozia. —
mânile Asirienilor. Vei indura chinuri...
Se făcu linişte. Se minunau cu toţii de vorbele
— Vei indura chinuri! — repetă Gotoniel.
ei îndrăzneţe. Boaz întrerupse tăcerea, cu îndoiala l u i :
— Dacă Dumnezeu vrea, voiu muri. Mor bucuros
— Şi asta cum va fi cu putinţă?
pentru Betulia!
Iudita arătă spre servitoarea, ce aştepta lângă scări.
In glasul ei tremură însufleţirea martirilor. Câţiva
— încă înainte de apunerea soarelui voi trece în
lăcrimau. Gotoniel plângeâ şi el; se ridică deodată şi
tabăra lui Holofern ca fugară, celealalte lasă-le în
zise întunecat:
grija mea...
— Du-te dar, în numele lui Iehova... dar mă cu­
Omul cu părul roş nu se încredeâ. Bătrânii încă
prinde ruşinea, că în mijlocul atâtor bărbaţi, vine o
îşi clătinau capetele; singur poporul se încredâ în ea,
femeie slabă, să-şi pună vieaţa pentru noi!..
căci Iudita mai săvârşise doar şi alte lucruri mari spre
Abiezer spuse în batjocură:
mărirea lui Iehova şi binele lui Israil.
— Bărbaţii nu se tem niciodată de moarte, pri­
— Dacă voi reuşi cu gândul ce mi l-a dat Dum­
vesc cu îndrăzneală în faţa oricărei primejdii, dar sunt
nezeu — zise încet — după patru zile voi fi aici cu un
mult mai cuminţi, decât să săvârşească o prostie ca
cap plin de sânge...
asta. O femeie o face, uneori din capriciu.
Era o tăcere de moarte.
— Mulţi bărbaţi sunt mai laşi ca femeile nepu­
— Care valorează o lume.
tincioase.., — replică cel cu părul roş, apoi ca să-şi
Privirea ei erâ sublimă şi înspăimântătoare.
repare observarea, adause:
— Voi fi aici cu un cap, ce se odihneâ până
Dar situaţia e într’adevăr foarte gravă...
acum pe grumazul comandantului asirian, în atâtea mii
Iudita, care sta în faţa poporului ca o zeiţă, îşi
de lupte...
întoarse privirea spre Boaz, încât acesta trebui să-şi
Murmur de uimire cuprinse rândurile mulţimii.
plece ochii în faţa privirii ei aprinse, poruncitoare. Dar
Sfatul Bătrânilor sta ca înmărmurit. Tăceau cu toţii,
sufletul lui de revoluţionar totuş nu recunoştea supu­
singur Boaz zise:
nerea, nici măcar un fel de frică faţă de regi, preoţi,
— Ce spui, Iudito ?!
sau alţi oameni puternici...
— Domnul va fi cu mine...
— Boaz, cer ca tu să fi liniştit patru zile, căci
— Dacă nu aş şti, că prin mintea şi nobleţă ta
tu ai venit în numele poporului...
eşti cea dintâi între femei, aş crede că eşti nebună.
— Fie dar! — strigă poporul înainte ca Boaz să
Gândul tău e cu neputinţă de a-1 înfăptui!
fi putut răspunde.
Abiezer adause şi el:
Boaz zise şi el, plecându-se în faţa Iuditei şi a
— Crede-mă, Iudito, capul lui Holofern stă mai
sfatului:
sigur, ca al oricărui alt om din lume. In jurul lui sunt
— Patru zile mai aşteptăm, în numele poporului!
o sută douăzeci de mii de luptători greu-înarmaţi. Ce
Poporul strigă:
vrei dar?
— Ceeace porunceşte Iehova... — Să fii cu noroc!
Ozia în clipa aceasta solemnă, se apropie de ea,
— Eşti prea slabă pentru o astfel de faptă — a-
cu mânile încrucişate. Se opri în faţa ei, şi dupăce
doase Abizier întunecat mângăindu-şi barba. Ozia a-
doase: floarea Betuliei înghenunchie în faţa lui, îşi puse dreapta
— Femeia e slabă dar e mai tare, ca unii zei pe capul ei cu plete minunate spunând cu glas îndu­
păgâni... Câteodată e chiar uriaşă... rerat şi adânc:
Ştiâ şi el, că Iudita plănueşte un gând nebun, Iehova să te binecuvinte!
dar credea că tot e mai bine să se stingă o vieaţă de Şi mulţi începură să plângă, căci cuvântul preo­
om, decât un oraş întreg... In vremece Iudita va stâ în tului păreâ că îşi ia rămas bun dela un mort...
tabăra lui Holofern, poate să plouă în patru zile şi — urmează —