Page 10 - 1913-06
P. 10

bătând  prin  presă  imensul  suflu  de  libertate  şi  de  de­
          mocratism  care,  prin  ziarele  franceze,  pătrundeau  din­
          colo  de  frontiere.  Englitera  mai  ales,  din  iniţiativa  lui
          Pitt,  tipărea  sute  de  gazete  în  scopul  de  a  contraba­
          lansa  influenţa  revoluţiei  în  Marea-Britanie.  Niciodată
          poate  ca  în  aceea  epocă,  opinia  publică  nu  s-a  expri­
          mat  cu  o  aşa  de  impetuoasă  independenţă  prin  hârtiile
          imprimate cari se numesc jurnal.
                                   *
                                  * *
               Revoluţiei  i-a  urmat  imperiul  lui  Napoleon  Bona-
          parte,  a  cărui  voinţă  a  redus  mult,  nu  rolul  presei,  ci
          independenţa  ei.  O  anecdotă  nostimă  cu  acest  prilej.
          Intr’o zi Bourrienne, secretarul cesarului, voind să-i ce­
          tească  nişte  ziare  franţuzeşti,  împăratul  îl  opri  cu  un
          suris ironic: „Ceteşte-mi-le pe cele streine, zise el. Cele
          ce  spun  ziarele  franţuzeşti,  îmi  sunt  cunoscute  de  mai
          înainte. Ele nu spun decât ceea ce voesc eu“.
                                                                  Cartierul Park Row din New-York, unde sunt grupate palatele
               Dar  tocmai  în  epoca  aceea  de  opresiune  crescu          celor mai mari gazete americane.
          şi  prosperă,  graţie  unor  minuni  de  diplomaţie  şi  de  fi-
          neţă  Journal  des  Debats,  care  fondat  în  1789,  urmează   apăreâ  în  Journal  des  Debats:  „Să  mor,  fără  să  ştiu
          să  apară  şi  astăzi  la  Paris.  Sub  pretextul  unor  discuţii
                                                               ce se va întâmplă cu Fleur-de-Marie!“
          filozofice  şi  literare,  într’un  ton  măsurat,  elegant  şi                 *
          plin  de  tact,  acest  organ  găseâ  totuş  putinţa  să  com­                * *
                                                                     Girardin imprimă astfel jurnalismului cea din urmă
          bată  despotismul  şi  să  proclame  idei  de  libertate.  E  un
                                                               impulziune.  De  atunci  el  a  mers  perfecţionându-se  me­
          fenomen  cunoscut  dealtmintrelea,  că  cu  cât  un  regim
          este  mai  opresiv,  cu  atât  cu  mai  multă  ardoare  este  el   reu  în  această  direcţie.  Astăzi  sunt  în  lumea  civilizaţiei
          combătut  prin  ziare,  cu  riscul  chiar  al  pedepselor  de  jurnale de o bogăţie şi de un tiraj fabulos.
          tot  felul.  Cea  mai  bună  dovadă  nu  o  avem  noi  oare   Cel  mai  mare  pare  a  fi  ziarul  englez  Times,  sau
          în Ungaria, unde pe lângă toată vitregitatea cu care sun­  poate  chiar  New-York-Herald,  care  apare  simultaneu
          tem  trataţi,  trăesc  astăzi  cele  mai  bune  ziare  de  limbă  la  New-York  şi  la  Paris.  Jurnale  cu  reputaţie  mondială
          românească?  „Tribuna“  din  Arad  mai  întâi  şi  după  sunt  mai  ales  cele  franţuzeşti,  ca  Temps,  Matin,  etc.
          dispariţia  ei  „Românul“  înfăţişează  floarea  presei  din   Deasemenea  vestite  sunt  Neue  Freie  Presse  în  Austria
          toate  ţinuturile  româneşti,  şi  în  ele  au  vibrat  şi  vi­  şi  Frankfurter  Zeitung  din  Germania.  Cele  mai  mari
          brează cea mai caldă şi sinceră iubire de neam.      rămân însă tot organele engleze şi americane.
               Dar  să  revenim  la  desvoltarea  presei  în  istorie.   Mai mari numai ca dimensiune şi ca reportaj, bine
          După  revoluţie,  libertatea  presei  scăzu;  ea  îşi  reveni  înţeles,  vorbind  de  acel  reportaj  fantastic  şi  senzaţio­
          însă  în  fire  şi  urmă  sub  restauraţiune,  ca  o  instituţiune  nal, cunoscut sub numele de reportaj american. Ca ele­
          a  burghezilor  culţi.  Dar  rolul  ei  viitor  erâ  să  devină  ganţă de. stil, ca precisiune şi nuanţă literară şi artistică,
          organul  întregului  popor.  Progresul  acesta  îl  realiză  jurnalele  franceze  sunt  fără  îndoială  cele  dintâi  din
          Emile  de  Girardin,  faimosul  publicist,  contimporanul  şi  lume; şi după ele vin cele germane.
          prietinul  lui  Balzac,  Victor  Hugo,  Musset,  Lamartine,   Avem  azi  în  Statele-Unite  22.000  de  ziare!  După
          Heinrich Heine, etc.                                 ele  vine  Francia  cu  7500,  Germania  cu  7250,  Anglia
               Intr’o  bună  zi,  Girardin  se  sculă  cu  o  ideie  ge­  cu  5500,  etc.  Presa  a  pătruns  azi  până  şi  în  satele  cele
          nială.  Spunându-şi  că  jurnalul  fiind  un  mijloc  minunat  mai îndepărtate şi în bordeele cele mai umile.
          pentru  publicitate  şi  reclamă,  el  inventă  anunţurile  cari,   Noi,  Românii,  nu  ne  putem  făli  nici  cu  gazete
          acoperind  în  mare  parte  cheltuelile  gazetei,  îi  permise   mondiale  şi  nici  cu  multe  ziare.  Dar  avem  o  mângăere:
          să  scadă  abonamentul  la  mai  puţin  de  jumătate.  La   sub  regimul  crud  care  ne  apasă,  presa  noastră  este,
          Presse,  care  apare  încă  la  Paris,  îşi  văzu  în  interval  de   ca  sinceritate  şi  ca  independenţă  morală,  superioară
          3 zile numărul abonaţilor săi urcat dela 5000 la 30.000.  multor  ziare  mari  din  Francia,  Anglia  sau  Germania.
               Dar  pentru  a  plăcea  unei  clientele  aşa  de  mari,  In  vreme  ce  la  naţiunile  libere,  presa  devine  fatalmente
          nu  ajugeâ  numai  să-i  intereseze  spiritul,  ci  şi  imagi­  mai  mercantilă,  la  noi  ea  a  rămas  expresia  sufletească
          naţia.  Atunci  Girardin  inventă  romanul-foileton.  In  cu­  a  poporului  nostru,  care  răsuflă  aşa  de  greu  sub  re­
          rând  toate  ziarele  îl  imitară.  Dumas,  Ponson  du  Terrail  gimul actual.
          şi  Eugene  Sue  deveniră  atunci  oamenii  zilei.  Toată  lu­  Să ştim numai s-o susţinem cum trebue! q
          mea  le  citeâ  foiletoanele.  Se  citează  un  burghez  care
          fiind  pe  patul  de  moarte  exclamă,  făcând  aluzie  la  ro­
          manul „Misterele Parisului" ale lui Eugene Sue, cari
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15