Page 11 - 1913-06
P. 11
(9orbii lui cJbicus NATURA CA INVENTATOR
TIT LIVIU BLAGA
Vor trece anii,
Cine ştie ce-aşteapt’aici pe fiecare! Toată ziua am fost supărat, aşa că în sfârşit m-am
Vor trece ani de nepăsare, hotărât să-mi împărţesc năcazul cu cetitorii. Iar dacă
Zvârlind din zborul lor spre soare crede cineva, că supărarea mea nu-1 interesează, par’că
Pornirile abia născute... văd cum îşi schimbă părerea, îndată ce va auzi des
Vor trece ani luând cu dânşii pre ce e vorba. Sute de cărţi, apoi sute şi mii de
Dureri şi lucruri neştiute — articoli au recunoscut doar fiecărui vieţuitor de astăzi,
Dar numai ei — prin urmare şi mie, dreptul de a se simţi părtaş demn
Cum vecinicia roteşte ’n propriul ei crug — al unui veac numit veacul invenţiunilor. Nu am fost
Vor reînsufleţi eroii asiguraţi de mii de ori, că cultura noastră, tehnica,
Ce-şi dară sufletul pe rug. civilizaţia şi te miri încă ce, sunt unice, sunt neîntre
cute? Iar dacă după toate acestea ajungi să te con
Şi tu poet, pe care soarta —
Precum tiranul Polycrat, vingi, că noi niciodată nu am făcut altceva, decât am
imitai şi nu am mwn/o/, să nu te superi? Că toate pa
Trimise bardul curţii sale
tentele tuturor inventatorilor din lume nu sunt alt
C’un imn superb şi desfrânat
La draga lui Coryntiană — ceva, decât redarea mai mult sau mai puţin fidelă a
Şi tu poet, pe care soarta unor lucruri, cari există în natură din vremuri stră
Te va ’mbrânci spre ţeluri mari bune. Aşa-i că e supărăcios? Mai bine să fi botezat
veacul nostru, veacul imitaţiunilor, cel puţin eram sin
Aşteaptă-te în orice clipă
Să fii ucis în drumul mare ceri. Cu toate acestea starea faptică a lucrurilor nu
De tâlhari. se schimbă, Nu e aproape nici o invenţie omenească,
care să nu-şi aibe tipul, modelul său în natură. Un
Şi cum în Stadion domn cu numele Percy Collius din Londra, sau din
Călăii acelei glorii legendare New-York, sau de alt undeva, a consemnat acum de
Pliveau în tihnă tragedia curând într’o listă o serie întreagă de astfel de mo
Şi nevăzuţi de ochii orbi — dele, din cari aş vreâ să spicuesc câteva. La tot ca
Vor trece ani şi numai anii zul — iată restricţiunea, în dosul căreia trebue să te
Vor mai puteâ să te răzbune, retragi ca om precaut întotdeauna, de câte ori ai în
Cum răzbună odinioară ceput prea cu patos — tipurile imitate de om uneori
Pe Ibicus un stol de corbi. nu le poţi recunoaşte tocmai uşor, pentrucă natura
ION AL-GEORGE de multe ori le-a aruncat aşa „ca din bardă" cum
se zice, însă — şi aici vine întorsătura cu care te mân
dreşti plin de înţelepciune — sunt atâtea şi atâtea alte
modele perfecte, pe cari le recunoşti la întâia vedere.
Să luăm de pildă cleştele, un instrument foarte
răspândit, întrebuinţat şi apreciat în vieaţa de toate
zilele. Uneori le vezi în mâna doctorilor ca jucării
mici lucitoare când vreâ să-ţi scoată te miri ce fărâ
mături mici de oase, le vezi apoi mai mari şi mai
urâte în mâna faurului şi însfârşit în dimensiuni uriaşe
în turnătoriile de fer. Se deosebesc unele de altele,
dar la urma urmelor toate sunt cleşte, toate funcţio
nează ascultând de aceeaş lege a unei pârghii duble.
Că ce însemnează instrumentul acesta pentru noi, ce
importanţă are în vieaţa de toate zilele, cred că e de
prisos să mai accentuez, o ştie fiecare. Nu cred, că e
o afirmaţie prea cutezată, când susţinem, că nici ştiinţa
şi nici industria nu ar fi realizat nici pe departe progre
sele de cari se bucură astăzi, dacă n-am fi cunoscut
cleştele. Prin urmare acela, care le-a inventat, de fapt
a fost un om mare. Natura însă pare a fi avut pla
nul acestui instrument încă de mult gata, căci ea cu
noaşte cleşte de tot felul şi în toate mărimile. Dege
Soldaţi de-ai noştri făcând deprinderi printre munţii dela hota tul cel gros dela mâna noastră împreună cu degetul
rele Sârbiei, în Bosnia. Sunt îmbrăcaţi de iarnă şi complet, ca
pe timp de războiu.
