Page 14 - 1913-06

roşie. In loc de cântecul cucului şi-al pornit, şi duşi am fost... Şi ce neam
Vestitorii prmăverii mirlei, al ciocârliei şi-al privighitoa- muscalu acela, bre! Ce neam! Aveau
Se ivesc nişte semne infalibile, că rei, ne va delecta în clipe visătoare cazacii nişte suliţi, cât ziua de ieri
se apropie primăvara. Primăvara aceea croncănitul stolurilor de corbi, cari şi nişte cai mici... Straşnici oameni".
curată şi plină de viaţă, pe care o vor afla pe câmpiile pustii şi prin ...Aşa va fi primăvara asta pe
cântă poeţii în nopţile de iarnă; pri­ văile arse, mai multă pradă, ca oricând. care o vestesc azi tunurile dela A-
măvara aceea duioasă şi blândă cu Veseli, ca la nunta morţii, vor drianopol şi dela Ciatalgea. S. B.
flori de măr, ca abrajii unei fete dusă trece oştenii noştri, drepţi ca brazii, *
departe-departe... peste graniţele ţării, şi pretutindeni Frica
S’apropie primăvara şi vor da vor fi numai chiote înăbuşite şi sus­ In veacul nostru pozitivist când
din nou mugurii pe ramuri, şi col­ pine adânci — de bucurie. Prin satele toate manifestările trupeşti şi sufle­
ţul ierbii o să răsară iarăş plăpând rămase pustii vor plânge în amur­ teşti ale individului sunt considerate
şi gring'aş de sub scoarţa pămân­ gurile sării, de dorul celor duşi, ne­ ca având un izvor pur fizic, s’au scris
tului. Zările se vor limpezi şi vântul veste tinere, şi mame bătrâne vor multe şi asupra fricei. Frica este ea
ceriului, ca doui ochi, ce mi-au fost blestemă cu graiul stins pe cel ce o boală? Iată subiectul unei opere
aşa de dragi cândva, — va străluci a făcut răzmiriţa. In miez de noapte scrisă de curând de un savant en­
mai vesel ca oricând deasupra noastră. copilaşii vor ţipă speriaţi, când vor glez. Şi într’adevăr, curiosul senti­
...Da, se apropie primăvara. Ştiu vedea în vis cătane multe şi oameni ment al groazei, care transformă sim­
cu siguranţă, că se apropie, deşi nu morţi, şi trupuri schingiuite — şi vor ţurile, alterează gândurile, răvăşeşte
o vesteşte încă nici blânda batere striga după tătucu, care e dus de­ întreaga fiinţă ar trebui cu drept
de vânt şi nici înmuguritul pretim­ parte, departe unde ţine nuntă bo­ cuvânt tratat ca o boală şi vindecat
puriu al arborilor. Nu, nu o vesteşte gată moartea...... ca atare. Frica influenţiează mai
nimic din toate acestea, dar o ves­ Da, bubuitul tunurilor dela Adria­ înainte de toate nervii noştri; apoi
teşte în schimb altceva: o vesteşte nopol şi dela Ciatalgea vesteşte o prin intermediarul lor ea se întinde
bubuitul îngrozitor al tunurilor cari primăvară aşa de frumoasă! O pri­ la toate facultăţile noastre începând
au început de luni noaptea să arunce măvară cu câmpiile pustii, cu ţari­ cu acea a mişcărei. Câte odată frica
iară râuri de foc la Adrianopol şi nele nelucrate şi cu văile amuţite. escită nervii noştri motori aşa de
la Ciatalgea. Urletul acestora o ves­ Plugurile vor rugini în şoproane şi mult, încât ne pornim pe fugă, altă
teşte. Şi o vesteşte mai frumoasă, boii plăvani se vor îngrăşâ, cum nu dată ea îi paralisează, încremenin-
ca oricând. O vesteşte, ca pe-o mi­ au să ducă ferul ruginit pe brazdă... du-ne pe loc.
reasă ispititoare, care mână în foc Va fi o primăvară frumoasă, pri­ In vremea aceasta vasele capilare
sute de mii de voinici cu faţa în- măvara asta. Zeci de ani vor trece cari aduc sângele la epidermă se
bujorată şi duce să lupte cu zmeii, poate, până să sosiască încă o primă­ contractează sau se dilată: atunci
şi să-şi dee vieaţa, ostaşi, cari nu vor vară, care să-i poată sămănâ. Zeci vedem chipurile roşind sau pălind.
şti niciodată, că de ce trebuie să de ani vor trece şi cei reîntorşi din In lăuntrul nostru, nervii nu mai con­
moară... războiul nemilos vor povesti şi după duc inima ale cărei bătăi se accele­
Da, primăvara asta va fi mai fru­ zeci de ani, că: „Atunci, atunci au rează. Şi glasul ne amuţeşte, pentru
moasă, ca alte primăveri. Râuri de fost alte vremi. Am stat iarna în­ că nervii aparatului respiratoriu şi
sânge vor stropi câmpiile mănoase, treagă în podurile fără fereşti dela acei ai vocei se contractează şi ei.
şi pământul se va îngrăşâ de gunoiul cazarmă, şi afară era frig, de crepau Şi nervii feţei la rândul lor se zbu­
ce-1 vor lăsă în urmă cadavrele arse. lemnele. Iar când au început să se ciumă ori se paralisează răvăşind
Şi vor răsări în loc de margarete şi topească troienele de zăpadă şi sloii muşchii obrazului, ori întinzând dea­
lăcrămioare, numai maci cu floarea de ghiaţă, de pe streşina casei, am supra lor ca o mască de plumb.

94