Page 4 - 1913-06
P. 4

de bucăţele de pialră, adunate laolaltă prin puterea de  nu însemnează a nu-ţi iubi neamul. Vie ziua de luptă
         cohesiune moleculară.                                 hotărâtoare, şi se va vedeâ dacă suntem ori ba, buni
              în cazul care ne preocupă, faptul că Românii din  Români 1“
         Ardeal nu îşi plătesc la timp abonamentul la organele      Ne place să credem că gândul lor e curat. Dar
         noastre aaţionale, trece dincolo de simplul caz al unei  n-ar fi oare mai bine ca ei să dovedească aceasta în
         incorectitudini banale. El este, dimpotrivă, un simptom  fiecare zi, decât să aştepte veşnic o dată vagă şi bru­
         îngrijorător. Pe deoparte, el ne arată o indiferenţă cul­ moasă?  Nu  ar  fi  mai  bine  ca  ei  să  se  arate  iubitori
         pabilă  faţă  de  cea  mai  scumpă  şi  mai  gravă  ches­  de neam prin fapte pozitive? Căci dragostea de neam
         tiune care ne frământă: chestiunea existenţei noastre  şi de lege, când este adevărată, izbucneşte în detaliile
         ca  neam.  Pe  de  altă  parte,  admiţând  că  indiferenţa  mari ca şi în cele mici, întocmai după cum focul tot
         aceasta este numai la suprafaţă, nu ne putem opri de  foc rămâne, tremure el la capătul unui chibrit, ori mu­
         a tremura la gândul că în luptele lor de revendicare  gească în craterul unui vulcan.              f. n.
         naţională, Românii se prezintă într’o stare de inferio­
         ritate fără disciplină, fără antrenare fără acea metodă
         sigură  şi  calmă,  care  singură  e  în  stare  să  ducă  la
         izbândă.
              A nu-ţi plăti abonamentul la ziarul sau revista
         pe care o primeşti, ar constitui în alte împrejurări ca  Sa ştia an rai...
         ale noastre, un gest de inestetică morală. Când lucrul
         acesta se întâmplă însă la noi, el poate fi numit pur      Eu ştiu un rai, prin care ’n veci
         şi simplu un început de delict naţional. El însemnează     N-a străbătut un vânt mai rece,  —
         mai  întâi  de  toate  o  calpabilă  nepăsare  faţă  de  ne­  Prin care doar zefirul trece,
         voile neamului nostru, a cărei unealtă de revendicare      Şoptind şăgalnic, prin poteci;  —
         e mai ales presa; el mai însemnează încă şi lipsă de
         generozitate, faţă de zvârcolirile acelora cari, prin con­  Şi cresc, în raiul cela, flori,
                                                                    în veci de veci, nemuritoare,  —
         deiul lor, răspândesc plânsetele poporului nostru ne­
         căjit. De ce nu se gândesc aceia pe cari reclamaţiu-       Zimbind sub raza unui soare,
         nile, aşa de des repetate, ale publicaţiunilor noastre,    Ce n-a ştiut nici-cănd de nori.
         îi  lasă  reci,  de  ce  nu  se  gândesc  ei  că,  dacă  astăzi
                                                                    Şi’n rai mai esie-un lac, ce-ajund
         se  arată  refractari  când  e  vorba  de  o  neînsemnată   Comori nepreţuite-ascunde,  —
         contribuţiune bănească întru idealul naţional, mâne,       Şi cântă, potolit, din unde,
         când va sună poate ceasul hotărâtor al luptelor noastre,
                                                                    Ce niciodată nu răspund  —
         ei nu vor fi câtuş de puţin la înălţimea evenimentelor
         grave ce stau gata să izbucnească din minut în minut?      Nici văerârilor furtunii,
              După cum un fluviu este compus din picături de        Nici plânsului de vânt nebun,  —
         apă, tot astfel idealul unul neam, ca să ajungă la îm­     Ci’n murmur legănat, îşi spun
         plinire, trebue realizat pas cu pas, faptă cu faptă, da­   Poveştile sub vraja lunii.  —
         torie cu datorie. Cei cari nu ştiu să contribue astăzi
                                                                    Şi' n raiul meu vrăjit, de veci
         la existenţa publicisticei noastre, vor ştî cu atât mai
                                                                    Aripa negrei morţi nu trece,  —
         puţin să consimtă mâne la sacrificii cu mult mai mari,     Şi nu-s nici ploi, nici vânturi rece,
         pentru cauza noastră naţională. Şi admiţând chiar că
         bunăvoinţa nu le-ar lipsi, le-ar lipsi totuş pregătirea.   Nici foi uscate pe poteci.
         Voinţa lor nedesciplinată printr-o antrenare continuă şi   Şi porţile-i mereu se ţin
         prelungită, se va slăbi curând-curând, şi îi va lăsă în    Deschise, pentru ori-şi-cine
         drum. Tot astfel un atlet, care nu şi-a exerciat muşchii   Ar vreâ, în vrăjile-i senine,
         zi  de  zi,  cade  gâfâind  de  oboseală,  după  un  scurt   Şâ-şi uite-al traiului suşpin.
         timp de sforţare mai violentă, în vreme ce adversarul
         lui antrenat, păstrează o energie calmă şi susţinută în    Şi, totuş, nimenea n-a vrut,
         opintirile lui.                                            Lăcaşul vieţii să şi-l mute,
                                                                    Şi nimeni n-a venit să-şi uite
              Cele ce am scris mai sus, pornite din pură pre­       în raiul  —    ce-i de-apururi mut,
         ocupare naţională, sunt departe de a constitui pentru
                                                                    Şi surd, oricăruia suspin  —
         noi o chestie personală. Nici prin gând nu ne-a trecut,
                                                                    De viaţa ’n care ştie bine
         arătând  primejdia  reală  a  restanţierului,  să  tragem
         spuza pe turta noastră. Afară de asta, suntem siguri       Ca n orice zimbet sânt suspine
         că Românii noştri, chiar cei cari nu-şi plătesc abona­     Şi’n orice miere un venin.
         mentul,  se  cred  în  sufletul  lor  buni  patrioţi.  Ei  îşi                   ELENA FARAGO
         spun desigur: „A nu-ţi plăti abonamentul la gazetă,
   1   2   3   4   5   6   7   8   9