Page 5 - 1913-06
P. 5

După  doi  ani  de  căsătorie,  ea  avusese  cu  el  o
   REÎNTOARCEREA                                         fetiţă  şi  tocmai  eră  însărcinată  în  a  şasa  lună  când
   GUY DE MAUPASSANT                                     vaporul pe care eră bărbatul-său, vaporul Deux-Soeurs,
                                                         dispăru.
        Marea biciueste coasta cu valurile-i scurte si        Nimeni  nu  mai  avu  niciodată  veşti  despre  el.
                     y                               y
   monotone.  Nori  albi  şi  mici  trec  iute  pe  cerul  vast   Nici  unul  din  marinarii  lui  nu  s’au  mai  reîntors  şi
   şi  albastru,  duse  de  vântul  repede,  ca  nişte  păsări;  el fu deci considerat ca perdut,
   iar  satul,  în  cuta  văei  care  coboară  spre  ocean,  se   Martina îşi aşteptă omul timp de zece ani, cres­
   încălzeşte la soare.                                  când  cu  mare  greutate  pe  cele  două  copile  ale  ei;
        La capătul lui, casa lui Martin-Levesque stă sin­ apoi,  cum  eră  harnică  şi  femee  cinstită,  un  pescar
   gură, la marginea drumului. E o locuinţă mică de pes­ din partea locului, Levesque, un văduv cu un băiat,
   car, cu zidurile de pământ, cu acoperişul de stuh prin  0  cerii de nevastă. Se luară, şi avură împreună doi
   care cresc flori albastre. O grădină mică ca o batistă,  copii în trei ani.
   unde  cresc  câteva  verze,  ceapă,  pătrunjel  şi  mărar,   Trăiau din greu.  Pânea eră  scumpă, iar carnea
   se aşterne în faţa uşei. Un gard îl închide dealungul   aproape  necunoscută  în  casa  lor.  Iarna,  câteodată,
   drumului.                                             când furtuna  era prea tare, făceau datorii la brutar.
         Bărbatul e la pescuit, iar femeea, în tindă, drege  Dar copiii erau sănătoşi. Satul vorbea cam aşa:
   o plasă întinsă pe părete ca o pânză enormă de păian­      —  Sunt oameni de treabă, cei ai lui Martin—Le­
   jen. O fetiţă de paisprezece ani şade la întrarea gră-  vesque. Martina e straşnică la muncă, iar Levesque
   dinei pe un scaun de pae şi aplecată înainte, cu spa­  nu-şi are păreche la pescuit.
   tele  la  gard,  drege  şi  ea  rufe,  nişte rufe  de oameni   Fetiţa care şedea lângă gard, reluă:
    săraci, drese şi răsdrese de atâteaori. O altă copiliţă,   —  Par’că ne-ar cunoaşte. O fi poate vreun mi­
    mai  mică  cu  un  an,  leagănă  în  braţe  un  prunc,  un   log din Epreville ori din Auzebosc.
    micuţ fără gesturi, fără cuvinte; şi alţi doi copii de    Dar mama nu se învoiâ. Nu, nu, creştinul acesta
    doi şi de trei ani, stau faţă în faţă, cu şezutul pe pă­  nu eră din partea locului!
    mântul pe care-1 scormonesc, aruncându-şi pumni de        Şi cum el stă mereu nemişcat ca un par, cu pri­
    nisip în obraz.                                      virea [ţintă pe căsuţă, Martina se înfurie şi frica fă-
         Nimeni nu vorbeşte. Numai pruncul pe care fe­   cându-o curajioasă, ea puse mâna pe o lopată şi eşl
    tiţa încearcă să-l adoarmă se linguşeşte într’una cu   în faţă porţii.
    un glas acru şi piţigăiat. O pisică doarme pe fereastă;   —  Dar ce faci acolo! strigă ea vagabondului.
    iar nişte garoafe înflorite la poalele zidului, se înalţă   El răspunse cu vocea răguşită:
    într’un frumos buchet alb prin care băzăesc muştele.      —  Mă hodinesc, deh! Doar nu vă fac vr’un rău.
         Copiliţă care coase la intrare, strigă deodată:      Ea reluă:
         — Mamă.                                              —  De ce tot dai târcoale casei ca un spion?
         Mama răspunde:                                       Omul repetă:
         —  Ce mai e?                                         —  Nu vă fac nici un rău. Dar ce, n’am voe să
         —  Iar a venit.                                 săd în drum?
                                                         y
         De azi dimineaţă sunt neliniştite, pentru că un      Negăsind ce să-i răspundă, femeia intră în casă.
    om dă târcoale casei, un om bătrân şi prăpădit. L-au      Ziua  se  scurse  încet.  Pe  la  amiază,  omul  dis­
    zărit când l’au condus pe tatăl lor la barcă. Streinul   păru.  Dar  pe  la  ceasurile  cinci  se  întoarse  iar.  în
    şedea jos, în faţa porţii. Apoi, când s’au întors dela   seara aceea nu-1 mai văzură.
    mare, l’au găsit tot acolo, uitându-se lung la casă.      Levesque se întoarse acasă cu căderea nopţii.
         Părea  bolnav  şi  foarte  mizerabil.  Timp  de  un   1 se povesti faptul. El spuse:
    ceas nu se mişcase din loc; apoi, văzând că cei din       —  O fi vre-o haimana, ori vre-un poznaş.
    casă se uitau la el ca la un răufăcător, s’a ridicat si   Şi  se  culcă  fără  grijă,  în  vreme  ce  nevastă-sa
    a plecat târându-şi piciorul.                        eşi să mai vadă ce o fi cu vagabondul acela care se
         Dar  încurând  l’au  văzut  venind  iar,  cu  pasul   uitase la ea cu nişte ochi aşa de curioşi.
    său domol şi obosit; şi iar a şezut jos, ceva mai în­     Când  se  făcu  ziuă,  suflă  un  vânt  straşnic,  şi
    colo de data asta, ca să privească în casă.          pescarul  văzând  că  nu  va  putea  merge  pe  mare  îşi
         Mamei şi fiicei le eră teamă. Mama mai ales se  ajută femeea la dresul plasei.
    chinuia fiindcă eră fricoasă din fire şi fiindcă omul     Pe la ceasurile nouă, fetiţa cea mare, o Martină,
    ei Levesque, nu trebuia să se întoarcă dela mare de­  care se dusese să cumpere pâne, se întoarse fuga, cu
    cât la apropierea serei.                             chipul speriat, şi strigă:
         Bărbatul ei se numea Levesque; pe ea o chemă         —  Mamă, iar a venit!
    Martin, şi toţi îi ziceau neamului Martin —Levesque.      Mama avu o emoţiune şi, palidă la faţă, zise o-
    Iată de ce: mai întâi ea fusese măritată după un ma­  mului ei:
    rinar cu numele de Martin, care se ducea în fiecare       —  Mergi de-i vorbeşte, Levesque, ca să nu ne
    vară să pescuiască morunul la Teranova.              mai spioneze aşa, că-mi face inima cât un purice.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10