Page 8 - 1913-06
P. 8

CRONICĂ DOCUMENTARĂ


           Originea şi progresele presei


                E  veche  şi  prea  cunoscută  zicătoarea,  că  omul  nu
           ştie  să-şi  preţuiască  sănătatea  decât  atunci  când  e  bol­
           nav.  Acelaş  lucru  se  poate  spune  şi  despre  presă:  nu
           preţuim  ziarele  decât  atunci  când  ne  lipsesc.  Suntem
           aşa  de  obişnuiţi  să  ne  cetim  în  fiecare  zi  jurnalul,  să
           ne  punem  în  curent  cu  toate  câte  au  loc  în  omenire,
           încât  îl  considerăm  ca  pe  aerul  pe  care-1  aspirăm  me­
           reu  şi  la  care  nu  ne  gândim  niciodată.  Şi  când  se  în­
           tâmplă  să  rămânem  câtva  timp  fără  să  ne  cetim  gazeta,
           avem impresia că suntem izolaţi de restul lumii.
                Din  toate  elementele  vieţii  moderne,  jurnalismul
           e  unul  din  cele  mai  considerabile  şi  puterea  lui  este
           aşa  de  mare,  încât  o  plasăm  imediat  după  puterea  exe­
           cutivă,  legislativă  şi  judiciară  a  societăţii.  De  unde  nu­
           mele  presei:  a  patra  putere  în  stat.  Cu  atât  mai  inte­
           resant  ne  pare  să  vorbim  în  acest  articol,  de  naşterea
           şi  de  progresul  jurnalismului,  de  rolul  pe  care  l-a  ju­
           cat  el  în  diferitele  epoci  ale  istoriei,  de  progresele  cari
           i-au  permis  să  dobândească  imensa  lui  influenţă.  Nu      Statuia din Paris alui Theophraste Renau-
                                                                           dot, creatorul celui dintâi ziar din lume.
           ştiu  unde  am  cetit  odată  că  un  număr  de  ziar  este  o
           zi  din  existenţa  universală.  Şi  vorba  aceasta  m-a  izbit   Se  spune  că  cei  dintâi  cari  au  înventat  ziaristica,
           prin adevărul ce-1 conţine.                           sunt  Chinezii.  In  archivele  împărăteşti  din  Peking  se
                Presa  e  în  general  regina  lumei,  mai  puternică,   păstrează, zice-se, pergamente în cari acum două mii cinci
           mai  covârşitoare  decât  capetele  încoronate.  In  ea  se   sute  şi  trei  mii  de  ani,  s-au  consemnat  toate  eveni­
           contopesc  simţămintele  şi  părerile  hidrei  cu  milioane   mentele  cari  aveau  loc  în  fiecare  zi  la  curtea  imperială.
           de  capete,  care  se  numeşte  public.  Şi  publicul  e  în­  Cu  alte  cuvinte,  ele  constituesc  un  fel  de  cronici  ale
           treaga omenire.                                       existenţei  cotidiane,  pe  care  o  duceau  suveranii  şi  cei
                Să  ne  dăm  acum  seama  cum  a  debutat,  cum  a  cari  îi  încunjurau.  Pergamentele  erau  strict  limitate  nu­
           progresat,  cum  a  ajuns  aşa  de  mare  această  populară   mai  la  personagiile  dela  curte  şi  ecoul  lor  nu  se  în­
           instituţiune ?                                        tindea  niciodată  mai  departe.  Din  această  pricină,  ele
                De când datează ea ?                             nu  pot  fi  socotite  în  nici  un  chip  ca  o  origine  a  presei,
                                                                 căci  numele  acesta  presupune,  dimpotrivă  o  instituţiune
                                                                 la care participa întreaga societate, un întreg popor.
                                                                      Mult  mai  aproape  de  jurnalism  au  fost  în  cazul
                                                                 acesta  micile  afişe  de  pergament,  pe  cari  Romanii  le
                                                                 fixau  pe  la  răscruci,  pe  sub  portice,  la  Forum  şi  cari
                                                                 făceau  cunoscut  cetăţenilor  faptele  zilei:  Acta  populi
                                                                 Romani  diurna.  In  ele  se  găseau  veşti  de  minuni,  de
                                                                 spectacole,  de  incendii,  de  căsătorii,  de  înmormântări,
                                                                 de  falimente,  de  „ploi  de  pietre",  etc.  Iată  dar  cam  ce
                                                                 conţineau acele pergamente.
                                                                      Adevărata  putere  a  presei  este  în  realitate  mo­
                                                                 dernă.  Ea  s-a  născut  cu  mult  după  evul  mediu  şi  chiar
                                                                 după  Renaştere.  Trebue  să  aşteptăm  invenţia  tipogra­
                                                                 fiei  şi  marea  mişcare  a  opiniei  publice,  iscată  de  lup­
                                                                 tele  religioase  din  veacul  XVI-Iea,  ca  să  ajungem  la
                                                                 originea adevăratului jurnalism.
                                                                      Cel  dintâi  număr  de  ziar  a  apărut  de  fapt  în
                                                                 Europa;  el  s-a  publicat  în  limba  franceză,  Ia  Strasburg,
                                                                 în  anul  după  Christos  1609.  Titlul  gazetei  erâ  cam
                                                                 lung. Judecaţi:
                     Emil de Girardin, vestitul ziarist francez,      „Dare de seamă a evenimentelor principale şi me­
                     care a introdus cel dintâi anunţurile şi ro­
                        manul foileton în presa cotidiană.       morabile cari s-au petrecut sau se vor petrece (?) în
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13