Page 15 - 1913-07
P. 15
americane, trece şi aprinde sufletele câte-un prichindel de câne, cu părul bilului lor? Nu, nu simţesc. Pentru
oştirilor ce sosesc zilnic din Asia lung şi încreţit şi cu botul vecinie suferinţa omului sufletul acestora e
mică, şi pornesc spre Ceatalgea. Şi în sus. N-am înţeles niciodată dis închis hermetic şi toată dragostea
aceşti oşteni, cari văd entuziasmul tracţia ce poate sa ţi-o dea un că creştinului pentru de-aproapele său,
celor de acasă, se însufleţesc înşişi ţeluş purtat cu tine, deşi înţeleg, la ele s’a prefăcut în dragoste faţă
şi merg mai departe cu sufletul plin că acasă, în ceasuri de odihnă un de câne şi pisică. In ochii lor ani
de încredere şi cu inima plină de câne drăgălaş şi o pisică cuminte, malele acestea au mai multă valoare
avânt... poate să te distragă foarte bine. decât omul, — şi ca tabloul să fie
E aşa de frumos entuziasmul a- Cu asta rolul cânelui şi al pisicei complet, închipuiţi-vă acum tabăra
cesta al Turcilor, e aşa de frumos, e isprăvit. Ca să porţi însă cu tine acestor oameni şi veţi afla, de ce
şi totuş mie mi se pare, că e aşa un căţel, ori o pisică nu numai la viaţa neamurilor e atât de fericită
de cu puţin rost. E ca o ultimă li plimbare, ci chiar şi în călătorii, — că-şi blastămă ursita.
cărire de foc, e ca o ultimă vălvătaie, asta nu mai e plăcere, nici distrac Până când în Vestminster se fac
care fâlfăe câteva clipe în întunere- ţie, ci e o boală, ca oricare alta, restaurante pentru câni şi pisici, şi
cul nopţii şi-apoi dispare, ca o nă care te stăpâneşte, te subjugă. până când căţeii prinţeselor mâncă
lucă, lăsând în urmă numai beznă Ideea hotelierului care a făcut serviţi de oameni îmbrăcaţi în frac;
şi gol... E un fenomen frumos, e fru în Vestminster restaurantul pentru până atunci noi, plebea, să ne bu
mos şi simpatic, dar din nenorocire câni şi pisici e fără doar şi poate curăm, că putem roade un os la
nu mai e de însemnătate, nu mai e cât se poate de... nimerită. Omului masa noastră modestă. Cu vremea
de viaţă. E ca o străfulgerare de acesta, care vrea să tragă folos din poate Va fi şi mai rău. R. M.
lumină în ochii unei fiinţi în agonie. slăbiciunile omeneşti, nimeni nu-i 0 0 0
Pentru un moment în ochii lui se poate face reproşuri pentru asta.
adună toată energia de vieaţă, ce Dar aceia, cari duc cânii şi pisicile Cărţi primite la Redacţie:
i-a mai rămas, străluce puternic o la restaurantul acesta, ca să le ser D. Pâtrăşcanu: Thimoteiu Muce
clipă, şi apoi se stânge pentru tot vească prânzul, aceia sunt cel puţin nicul, nuvele. Cor. 2.
deauna... caraghioşi. Va zice cineva, aceasta 0 0 0
nu şi-o permit, decât bogătanii
Această impresie mi-o face acum
cari nu cunosc valoarea banului. Scrisori dela Redacţie
şi bucuria târzie a biruitorilor dela
Adevărat, dar mintea mea nu se
Gallipoli. Căci nu cred că după cele MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA
opreşte aci, ci merge mai departe
câteva perderi considerabile suferite, V. G. Suntem de credinţă, că încer
şi caută, curioasă să afle, după când cu poezii lirice uşoare, puteţi să ne
sufletul lor va mai putea reprimi daţi lucruri publicabile. Cu sonetele însă
mentalitalitatea şi sufletul oamenilor
elasticitatea de altădată şi energia merge mai greu. Trebue să ai afară de
acestora, cari îşi trimit la prânz cânii talent şi multă rutină, ca să poţi scrie so
avută. Chiar recăpătându-le, sunt nete bune. Aici ideea de multe ori trebue
în restaurant.
doar cele din urmă energii ale unui subjugată formei, iar dacă ţii la idee, nu
Şi asta nu e glumă, şi ca s’o ve prea poţi păstră forma. Greşala aceasta o
suflet ce trage să moară. vedem şi la Dta. Cităm trei rânduri din
dem, nu e neapărată nevoie să mer sonetele dtale, ca să vezi, că ţinând la
Da, bucuria din Constantinopol
gem la Vestminster. Mai deunăzi a idee, ai dat o strofă forţată şi slabă:
şi entuziasmul acesta târziu al Turci Când am zărit prin pcam bolta-albastră
stat în Budapesta câteva zile o prin (irăbit-am s’o mai aflu în viaţă
lor cu greu va aduce roade. — Zăcea atunci, sleită de fereastră...
ţesă de a noastră, care făcea acelaş
S. B- Trimiteţi altele şi poate vom publică
* lucru: la amiaz trimetea cânele său ceva, dacă găsim potrivit
Restaurantul în societatea unui lacheu într’o odae
separată, unde cânele eră aşezat pe Scoarţe pentru (Sosinzeana.
din Vestminster...
scaun la o masă deosebită şi chel
Abonafii noştri, cari doresc să
Oraşul acesta englez s’a făcut nerul hotelului, în care locuia prin-
aibă scoarţe pentru revistă, sunt ru
celebru, zidind un restaurant, care cesa, aducea 3—4 piese de mâncări
gaţi să binevoiască a ne trimite cu
până acum e fără păreche. Un res cânelui, ca şi stăpânei. Aceasta s’a
reînoirea abonamentului deodată 2
taurant, în care nu mâncă oamenii, întâmplat în Budapesta, nu în Vest
cor. 20 fii. Scoarţele se vor comandă
fiinţele acelea, cari obicinuesc să minster şi istoria au povestit-o ziare
numai pentru acei abonaţi, caii ne
mânce în restaurante. Nu, oaspeţii cu informaţii de bunăcredinţă.
trimit preţul lor până la sfârşitul lui
asestui birt — dacă avem voe să-l Inchipuiţi-vă acum pe princesele Febiuarie. Scoarţele se vor espediă
numim aşa — nu sunt oameni, ci acestea, că aleargă în goană nebună în luna Martie, franco.
animalele domestice: cânii şi pisicile. cu automobilele, şi în goana aceasta
Să nu credeţi că-i haz, nu, e ade nebună sperie bietele vite ale ro Rugăm cu toată stăruinţa
văr, un adevăr dureros, că lumea ce mânului năcăjit, ori calcă sub roţile
nu face azi pentru slăbiciunile sale. de gumă un biet cerşitor, închi- pe onoraţii noştri abonaţi, să
binevoiască a-şi reînol din vre
In oraşele mai răsărite vezi ade puiţi-vi-le şi întrebaţi, dacă prinţe
me abonamentele, ca revista să
seori domni cu câni după ei şi nu sele acestea simţesc vre-o milă pen
arare chiar doamne, trăgând de lanţ tru cei nenorociţi de roţile automo nu li se sisteze.
