Page 3 - 1913-07
P. 3

ANUL III.                        ORĂŞTIE, 16 Februarie n. 1913.                               Nr. 7.



                                                              Ridicat din ceata lui Milo, trecut prin întreagă
                ION MNESTIN                              bobotează teatrului nostru de azi, Ion Anestin, e stâl­

        Nu ştiu de ce de o vreme încoace nu mă mai       pul viu, care arată în spre trecut şi zice celor prezenţi:
            y
    pot gândi la „Barbu Lăutarul" fără să văd sub işlicul     — Nu vă plimbaţi numai pe bulevardele Bucu­
    lui  pe  Ion  Anestin,  şi  nu                                                 reştilor, cuconaşilor. Ce co-
    mi-1 pot închipui pe nenea                                                     chetaţi când cu naţionalul,
    Iancu fără să-l văd în an­                                                     când  cu  voiculescul?  Noi
    teriu multicolor, cu brâu, cu                                                  n-am  ajuns  încă  acolo  să
    papuci, cu işlic, cu cobză ră­                                                 putem face artă pentru artă.
    sărind încet, si zicându-mi                                                    Noi  trebue  să  facem  artă
    plin de bunătate:                                                              pentru cultură şi pentru ră­
       Eu sunt Barbul Lăutarul,                                                    spândirea şi întărirea con­
       Starostele şi cobzarul...                                                   ştiinţei  româneşti, unde e
         Pentru  mine  aceste                                                      nevoie. Aruncaţi-vă ochii şi
    două personage sunt una                                                        în provincie, şi şi în cele­
    şi aceeaş fiinţă. Şi nu doar                                                   lalte  provincii  româneşti.
    pentrucă Barbul e singurul                                                     Sunt  graniţe  la  Predeal  şi
    rol  în  care  l-am  văzut  pe                                                 la Iţcani? Mă mir... Uite noi
    Anestin, ci pentrucă în min­                                                   bătrânii, nu cunoşteam ba­
    tea mea de ardelean nede-                                                      zaconii de acestea. Noi ve­
    prins cu mult teatru româ­                                                     deam graniţe numai dincolo
    nesc, Ion Anestin mi se pă­                                                    de  Becicherec,  şi  departe
    rea aievea întruparea vred­                                                    dela Oradea înspre câmpiile
    nicului cobzar dela domnii                                                     Dobriţinului. Matei Milo era
    si cununii, în care sub vor-                                                   la Braşov, Pascali la Arad,
    ba calmă si duioasă dorm                                                       Caragiale la Rădăuţi, şi su­
              y
    toate farmecele si nebuniile                                                   flarea românească din pa­
    tinereţii şi veghiază numai                                                    tru colţuri se bucura în a-
    lumina aceea călăuzitoare în                                                   ceeaş vreme de Şoldan Vi­
    haosul vremilor nouă, care                                                     teazul şi de Mama Anghe-
    se ţine îndărătnică acolo în-                                                  luşa şi de celelalte făpturi
    tr’un  colţ  de  suflet  curat                                                 ale  vremii.  Da,  da,  dragi
    şi pe care noi laicii o nu­                                                    boieri din lumea nouă, pe
    mim tradiţie.                                                                  scândurile  asvârlite  peste
         Căci  Ion  Anestin  e                                                     buţile de bere, ne simţiam
    tradiţie.                                     ION ANESTIN                      tot  aşa  de  bine,  ca  şi  pe
        y
         E tradiţia acelei mi-                                                     podiul liceului din Braşov,
                y
    scări teatrale, care a înmugurit în diletanţii boereşti,  şi  ca  şi  pe  scena  cu  mecanism  a  Teatrului  Naţional
    s-a  ridicat  cu  ajutorul  pieselor  lui  Alecsandri  la  a-   din  Bucureşti.  Poate  nu  duceam  cu  noi  atâta  artă,
    vântul furtunatic cu care-şi îndeplineau apostolatul în câtă aveţi voi, dar duceam mult suflet, căci Românii
    toate ţinuturile româneşti: Matei Milo, Pascali, Costache   dela  Macău  de  suflet  aveau  nevoie.  Faceţi  şi  voi  ca
    Caragiale, şi se va continua de sigur şi în viitor.  noi, căci binefaceţi. Voi sunteţi mai tari, mai iscusiţi,
   1   2   3   4   5   6   7   8