Page 4 - 1913-07
P. 4

Schiţa
                                                                         y
                                                                       Mama ţese, puiu doarme,
                                                                       Cloşca moţăie sub pat, —
                                                                       Fără glumă: ’n casa asta
                                                                       Nu găseşti un colţ de stat;
                                                                       Patu-i plin de ţoale, — masa-i
                                                                       Numa blide, — ce te faci?
                                                                       Spui o vorbă, scoli copilul —
                                                                       Mama-ţi face semn să taci! —

                                                                       Dar şi-a luat frumos tăbliţa,
                                                                       Şi — în loc de masă — un
                                                                       Scăunel cu trei picioare,
                                                                       Şi — drept scaun — un ciaun. —
                                                                       Şi-şi visează — pe când măna-i
                                                                       Scrie ’ncet, tremurător, —
                                                                       O catedră şi un scaun,
                                                                       Ca la domnu ’nvâţător.
                                                                                       ELENA FAR AGO







                                                                  SA CU LUI BUMBAC

                                                                  ION DRAGOSLAV

              /. Anestin, în „Barbul Lăutarul".                        Nimeni nu voia să-l primească şi umblă de colo
                                                                  până colo, bătut şi oropsit, ca un câne fără stăpân.
            veţi dobândi mai mult. Noi ziceam, că dacă Dumne­          Cât a fost vară şi bine, fiecare din sat s-a slu­
            zeu  nu  ne-a  lăsat  să  fim  o  ţară,  —  să  fim  cel  puţin   jit  de  el:  le-a  păscut  bobocii,  le-a  adus  vitele  dela
            un neam. Voi sunteţi mai tineri, aveţi dreptul, să şi   suhat, le-a cărat apă, acum, cu venirea frigului, fie­
            nizuiţi mai mult...                                   care îl gonea:
                                                                        „Măi,  la  mine,  nu-i  de  oploşit,  cât  a  fost  vară
                 lată  aşa  glăsuieşte  nenea  lancu  Anestin  acum,
                                                                  te-am  ţinut,  că  mi-a  fost  milă  de  tine,  dar  amu,  nu
            după  cincizeci  de  ani  de  muncă  actoricească,  istovi­
                                                                  pot, nu-i chip, du-te cu Dumnezeu. Şi apoi, tu mă­
            toare şi conştienţioasă cum nu este decât a celor cari
            croiesc drumurile.                                    nânci mult".
                                                                       în  adevăr  Toader mânca mult, îi trebuia o ju­
                 Iar eu  îl aud de aici din streini şi parcă-1 văd
                                                                  mătate  mămăligă  şi-o  oală  cu  borş,  ca  să-l  sature.
            încheind:
                                                                  Din pricina asta avea un pântec mare şi nişte obraji
                      „Dragi boieri din lumea nouă,
                       „Ziua bună vă zic vouă;                    ca  nişte  mere  mari  coapte.  De  îmbrăcăminte  nu  se
                       „Eu mă duc, mă prăpădesc,                  prea îngrijea Toader, cât eră vara, umblă desculţ, cu
                      „Ca un cântec bătrânesc 11 .                o pălărie ţuguiată ca un gugui şi în cămeşe şi ismene
                 îl ascult şi mă trudesc, să desluşesc paşii, celor   şi încins cu o aţă.
            ce vor veni mâne...                                        Acum venise frigul şi plouă cu zilele, şi într’o
                                                   Vasile Stoica.  zi începu a  da  cu lapoviţă.  Bumbac  se alătură când
                                                                  de stâlpul de horn al unei case, când de altul al al­
                                                                  teia,  dar  abia  simţeâ  dogoarea  focului  încălzindu-i
                                                                  obrajii  şi  numai  ce  eră  dat  afară.  Şi  aşa-i  venea  de
                 Rugăm  pe  onoraţii  noştri  abonaţi,  cari  nu
                                                                  greu  să  se  despartă,  de  par’că  se  desprindeâ  inima
            şi-au  reînoit  încă  abonamentul  pe  anul  curent,
                                                                  din el, şi eşeâ afară încolăcindu-şi mânile în mâne­
            să  binevoiască  a-l  reînoi,  ca  să  nu  fim  ne­   cile  cămeşii  şi  mergeâ  la  altă  casă,  unde  se  uită  cu
                                                                  jind  cum  mâncau  copiii,  cum  să  încălţâ  omul  cu  o
            voiţi a le sista trimiterea revistei.
                                                                  pereche de opinci şi cum femeea mestecă mămăliga,
                                                                  şi cum în loc să-l cheme la masă, îl pofteă afară

        100
   1   2   3   4   5   6   7   8   9