Page 8 - 1913-07
P. 8

O deputaţiune mongolă, ce s-a prezentat tarului Rusiei în 23 Ianuarie a. c.

              el,  cu  camaşa  potâng  pe  dânsul  şi  slăbit  îmblătind   SAPTAMANA LITERARA
              nişte popuşoi.
                   „Măi Toadere, îi zise el, ce faci tu aici?       D. TOMESCU
                   —  Lucru, îi răspunse el.
                   Da  de  ce  ai  fugit  dela  mine.  Ţi-a  spus  cineva   Reiau acum seria de articole pe care-am fost ne­
              ceva, te-a supărat? Hai acasă.                        voit s-o întrerup din pricina unor ocupaţiuni nepre­
                   —  Nu, nu, nu mă mai duc. Nu mă mai duc, că      văzute, şi nădăjduesc să am destulă putere ca de rân­
              nu mă mai duc“, şi începu din nou a bate în ţuhali    dul acesta s-o duc până la capăt.
              cu îmblăciul....                                           Vorbiam în ultimile două articole despre inspi­
                                                                    raţie,  şi  spuneam  că-mi  place  s-o  numesc  dobânda
                                                                    ce se cuvine artistului la un capital de veche muncă
                                                                    sufletească. Iar acum, voi adăogâ: energia sufletească
              cMduce vântul...                                      de-a purtă în tine vreme îndelungată acciaş preocu­
                                                                    pare,  acelaş  subiect,  e  cea  mai  însemnată  temelie  a
                   Aduce vântul trist de toamnă                     inspiraţiei. Prin asta se deosebesc spiritele creatoare
                   O adiere de departe;                             de spiritele obişnuite. Un artist trebue să se găsească
                   Atât pustiu s aşterne ’n suflet                  totdeauna supt imperul unei preocupări interne. Urmă­
                   Şi-atâta cale ne desparte.                       rit de o ideie, el primeşte toate impresiile din afară
                                                                    în funcţie de această ideie dominantă. Numai în chi­
                   Cad frunzele nemăngăete
                                                                    pul acesta, un subiect poate fi hrănit cu tot ce e mai
                   Pe la fereşti tremurătoare —
                                                                    bun în lăuntrul sufletului tău. Mă gândesc la simbo­
                   Azi nici o rază nu zimbeşte
                                                                    lul  pe  care-1  cuprinde  „Promethee  mal  enchaine“  a  lui
                   Şi nu suride nici o floare.
                                                                    Andre Gide, şi zic: fiecare artist trebue să fie un săr­
                                                                    man Prometeu osândit să hrăniască vulturi cu sufle­
                   Şi nimeni nu tresare ’n lume
                                                                    tul lui zbuciumat. Adică: să hrăniască o ideie necon­
                   Şarete semn de bucurie...
                                                                    tenit până ce va fi izbutit s-o transforme într’un vul­
                   în şiruri lungi se duc cocorii
                                                                    tur puternic în stare să se ridice şi să planeze deasu­
                   Spre zarea largă şi pustie.
                                                                    pra pământului din care s’a hrănit.
                   Azi nici un dor nu mă abate                           Dacă în fiecare clipă nu ţii în tine cel puţin un
                   Pe lângă plopii din grădină...                   vultur care să te mănânce, nu eşti, nu poţi să fii artist.
                   Se lasă noaptea peste câmpuri                    Ideia stăpânitoare grupează şi disciplinează toate ele­
                   Şi vântul şueră ’n surdină.                      mentele experienţei tale. Ea e aceia care-ţi orientează
                                           C. COSMIN                gândirea şi te face să priveşti totul ca din vârful unei

          104
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13