Page 8 - 1913-07
P. 8
O deputaţiune mongolă, ce s-a prezentat tarului Rusiei în 23 Ianuarie a. c.
el, cu camaşa potâng pe dânsul şi slăbit îmblătind SAPTAMANA LITERARA
nişte popuşoi.
„Măi Toadere, îi zise el, ce faci tu aici? D. TOMESCU
— Lucru, îi răspunse el.
Da de ce ai fugit dela mine. Ţi-a spus cineva Reiau acum seria de articole pe care-am fost ne
ceva, te-a supărat? Hai acasă. voit s-o întrerup din pricina unor ocupaţiuni nepre
— Nu, nu, nu mă mai duc. Nu mă mai duc, că văzute, şi nădăjduesc să am destulă putere ca de rân
nu mă mai duc“, şi începu din nou a bate în ţuhali dul acesta s-o duc până la capăt.
cu îmblăciul.... Vorbiam în ultimile două articole despre inspi
raţie, şi spuneam că-mi place s-o numesc dobânda
ce se cuvine artistului la un capital de veche muncă
sufletească. Iar acum, voi adăogâ: energia sufletească
cMduce vântul... de-a purtă în tine vreme îndelungată acciaş preocu
pare, acelaş subiect, e cea mai însemnată temelie a
Aduce vântul trist de toamnă inspiraţiei. Prin asta se deosebesc spiritele creatoare
O adiere de departe; de spiritele obişnuite. Un artist trebue să se găsească
Atât pustiu s aşterne ’n suflet totdeauna supt imperul unei preocupări interne. Urmă
Şi-atâta cale ne desparte. rit de o ideie, el primeşte toate impresiile din afară
în funcţie de această ideie dominantă. Numai în chi
Cad frunzele nemăngăete
pul acesta, un subiect poate fi hrănit cu tot ce e mai
Pe la fereşti tremurătoare —
bun în lăuntrul sufletului tău. Mă gândesc la simbo
Azi nici o rază nu zimbeşte
lul pe care-1 cuprinde „Promethee mal enchaine“ a lui
Şi nu suride nici o floare.
Andre Gide, şi zic: fiecare artist trebue să fie un săr
man Prometeu osândit să hrăniască vulturi cu sufle
Şi nimeni nu tresare ’n lume
tul lui zbuciumat. Adică: să hrăniască o ideie necon
Şarete semn de bucurie...
tenit până ce va fi izbutit s-o transforme într’un vul
în şiruri lungi se duc cocorii
tur puternic în stare să se ridice şi să planeze deasu
Spre zarea largă şi pustie.
pra pământului din care s’a hrănit.
Azi nici un dor nu mă abate Dacă în fiecare clipă nu ţii în tine cel puţin un
Pe lângă plopii din grădină... vultur care să te mănânce, nu eşti, nu poţi să fii artist.
Se lasă noaptea peste câmpuri Ideia stăpânitoare grupează şi disciplinează toate ele
Şi vântul şueră ’n surdină. mentele experienţei tale. Ea e aceia care-ţi orientează
C. COSMIN gândirea şi te face să priveşti totul ca din vârful unei
104