Page 1 - 1913-08
P. 1
neţului. Acum, că omul reuşise a-i zmulge şi această
MORMÂNTUL eroului taină, a deslănţuit asupra biruitorului uraganul mâniei
AL. CIURA sale cutropitoare.
Cei câţiva biruitori ai .ştiinţei erau în drumul
Anglia, şi alături de ca omenirea întreagă, îm spre casă, când s-a pornit din urma lor urgia Firii,
bracă doliu la vestea despre catastrofa căpitanului acoperindu-i cu troiene de zăpadă, lăsândn-i fără hrană
Francisc Robert Scott, şi a tovarăşilor săi, cari şi-au şi fără adăpost în mijlocul pustietăţii fără margini. Şi
aflat sfârşitul pe câmpiile cu zăpadă eternă ale polu ei înotau tot mai slăbiţi prin troiene, până ce au vă
lui sud, după ce au împlântat steagul englez la punc zut, că nu mai e chip să răzbată. Rând pe rând se
tul iredutabil, alături de acela alui Amundsen. prăvăleau în zăpadă, până au rămas doi-trei numai,
E un triumf desăvârşit al sufletului omenesc veş cu un pumn de ceai şi cu câteva blăni zdrenţuite, ce
nic setos de ştiinţă, o biruinţă a voinţii de fer a erou nu-i mai puteau ocroti acum.
lui, ce nu se pleacă nici în faţa celor mai mari pri Moartea, moartea mântuitoare se apropia, să le
mejdii, şi moare lângă carnetul, unde şi-a scris ob închidă ochii împăingeniţi.
servările, până în clipa din urmă, când moartea i-a Cei doi tovarăşi s-au ghemuit în sacii lor blă-
zmuls creionul din mână. nuiţi cu piele de focă şi au adormit. Iar conducătorul
Dar calea ce duce la biruinţele progresului ome a scris până în clipa din urmă, notându-şi observaţiile
nesc e plină de victime, întocmai ca şi câmpul de ştiinţifice şi aducându-şi aminte, să spună chiar la
luptă, unde rămân atâtea mii şi mii de morţi şi ră urmă: „Noi murim, dar am realizat ţânta pentru care
niţi, ca biruitorii, să treacă apoi, peste trupurile lor, am plecat. Ţara va şti să se îngrijască de cei ce ră
la izbândă. mân în urma noastră, fără adăpost"...
Mulţi din ei — cei mai mulţi chiar — se pră S-a gândit atunci la nevastă şi la copilaşul, ce
buşesc înainte de a atinge ţinta măreaţă pentru care se jucâ în vremea aceea acasă, în căldura mângâie
se războesc, dar sunt totuş unii, cari au fericirea de toare a căminului.
a-şi vedea visul cu ochii, înainte de a-i închide pen Şi a murit apoi, lângă carnet, cu creionul în mână.
tru totdeauna. * *
*
Căpitanul Scott e printre aceştia. Va fi o mare senzaţie pentru lumea ştiinţifică
Alături de Amundsen, cu care i s-a încrucişat acest carnet, ce cuprinde observaţiile nepreţuite din
drumul spre aceeaş ţintă neatinsă încă de picior o- regiunea polară. Dar carnetul totuş nu va fi complect.
menesc, a atins şi el polul sud şi a împlântat stin Lipsesc câteva pagini, cele din urmă: viziunile omu
dardul ţării sale, la locul de onoare. lui ce moare de frig. E un martiraj acesta, ce nu se
îşi împlinise misiunea acum; dusese la îndeplinire poate cuprinde în toată întinderea lui maiestoasă, nici
una dintre cele mai măreţe intreprinderi ale geniului după ce ai cetit pe Nansen sau pe Amundsen.
şi cutezanţei umane şi se puteâ întoarce acum liniştii După ce sudoarea dela încheieturi a îngheţat sub
spre casă, ca un om, căruia i s-a izbândit cel mai blănuri şi ţi-a rănit trupul cu atâtea ace ascuţite, du-
frumos vis. pă-ce ai început să sângerezi în tot trupul — sub
* *
* groaznicul flagel al scorbut-ului — şi dinţii prind a
Taina erâ acum desvălită; omul ajunsese stăpân ţi se mişcă în gură ca nişte mărgele, când nu mai
şi pe singurul punct, ce mai rămăsese până acum în ai poftă de mâncare, când nici nu mai ai ce să mă
văluit în regiunile glaciale pline de mister. nânci, dela o vreme te cuprinde o moleşală, ce te ia
Dar Firea, geloasă de tainele, ce le ascundeâ în braţe şi te leagănă cu mângâieri de fiinţă iubită...
până acum cu atâta grije, n-a putut să ierte îndrăz Frigul îngrozitor de 80* C. sub zero, se îmblân-
115
