Page 13 - 1913-08
P. 13

let".  Cetisem  de  vreo  trei  ori  acest   In  clipa  aceasta,  pe  lângă  tot   Din  contopirea  acestor  trei,  a
   capodeoperă  al  marelui  Shakespeare,   tragicul  din  viaţa  acestui  om,  nu  mă   urmat  totodată  slăbiciunea  lu  Scott,
   şi  nu-mi  credeam  ochilor,  că  mi  se   gândesc  la  întinderile  de  zăpadă   ca  erou  :  regretul  după  viaţă.  „Dacă
   oferă  ocazia  de  a  o  vedeâ  pe  scena   fără  de  margini,  peste  cari  Scott  a   am  fi  trăit,  legende  aş  fi  povestit
   Teatrului  Naţional.  înviorată  de  plă­  trebuit  să  străbată,  nu  mă  gândesc   despre  vitejia  şi  suferinţele  noastre"
   cere  şi  imboldul  curiosităţii,  o  iau   la  moartea  lui  atât  de  înfiorătoare,   încheie  el  scrisoarea  şi  în  rândurile
   drept  la  bilete.  Aveam  biletele  în   şi  nici  la  căpitanul  Oates,  care  s-a   acestea  e  dovada  regretului  după
   buzunar,  ştiiam  că  încă  în  seara   sculat  de  lângă  tovarăşi,  când  n-a   viaţă  şi  a  conflictului  dramatic.  Unui
   aceea,  în  seara  de  Crăciun,  am  să   mai  avut  ce  să  mânce,  şi  a  plecat   om  în  clipa  supremă,  când  ştie  cu
   vărs  câteva  picături  de  lacrimi,  pen­  în  noapte,  să  nu  se  mai  rentoarcă   siguranţă  că  moare,  îi  e  permis  să
   tru sufletul chinuit al bietului Hamlet,   niciodată,  despărţindu-se  de  cei  ră­  regrete  viaţa,  unui  erou  însă  nu!
   şi totuş mi se părea că e numai vis.  maşi,  cu  cuvintele  atât  de  simple:   Cu  atât  mai  puţin  îi  eră  permis  lui
      Dar  când  Hamlet  şi-a  desfăşurat   „mă  duc  şi  grabnic  nu  mă  voi  ren-   Scott,  care  a  trebuit  să  fie  dela  ’nce­
   mantia-i  de  durere,  când  şi-a  pus   toarce..."                     put  împăcat  cu  gândul,  că  din  dru­
   chinuitoarea  întrebare:  „a  fi,  ori   Mă  gândesc  Ia  rândurile  din  urmă   mul  pe  care  a  pornit  nu  mai  e  ren-
   a  nu  fi“,  mi-am  dat  seamă  despre   din  scrisoarea  lui  Scott,  la  rândurile   toarcere.  El  în  clipa  din  urmă  s-a
   durerea  grozavă  a  unui  cinic  scăpă­  acestea  pe  cari  el  le-a  scris  gândin-   arătat  slab,  s-a  arătat  atât  de  slab
   rător,  care  sub  masca  nebuniei  îşi   du-se  la  ai  săi:  „Aşteptăm,  dacă   faţă  de  tovarăşul  său  Oates  de  pildă,
   ascundea genialitatea.              am  riscat  viaţa  pentru  întreprinde­  care  a  pornit  în  miez  de  noapte
      Rolul  lui  Hamlet  l-a  interpretat   rea  aceasta  naţională,  ca  şi  neamul   peste  câmpiile  de  ghiaţă,  ca  să  se
   dl  Demetriade,  care  ne-a  redat  atât   să  se  îngrijască  de  cei  rămaşi  după   prăpădească  mai  bine  în  luptă  cu
   de  fidel  pe  nefericitul  prinţ  danez.   noi".  La  rândurile  acestea  mă  gân­  natura,  decât  de  foame,  închis  într’o
   A  ştiut  cu  multă  artă  să  scoată  în   desc  şi  simt  cum  în  sufletul  meu   colibă de zăpadă...
   relief  accentele  de  durere  şi  revolta   veneraţia  pentru  omul  acesta  creşte   Tragicul  lui  Scott  nu  e  frumos,
   lui  Hamlet,  iar  părţilor  lirice,  visă­  şi  mai  mult,  închipuindu-mi-1  nu  nu­  ci  e  înduioşător  şi  dureros.  El  erâ
   toare le-a dat forma melancoliei.   mai  ca  pe  un  viteaz,  ce  porneşte   un  suflet  în  care  se  zbăteau  deopo­
      Erau  oarele  unu  din  noapte,  când   să  lupte  împotriva  acelui  duşman,   trivă  trei  sentimente,  fără  ca  unul
   ne-am  reîntors  acasă.  Ferestrele  ca­  care  a  învins  şi  pe  Napoleon  —   din  acestea  să  câştige  preponderanţă
   selor erau bogat luminate.          frigul  —  ci  şi  ca  pe  un  blând  şi   şi  să  se  afirme  mai  mult  decât  cele­
      Era seara de Crăciun...          iubitor  pater  familias  şi  soţ  credin­  lalte.  Francisc  Robert  Scott  în  clipa
      De  după  perdele  ici-colo  se  ară­  cios.  Trăsătura  aceasta  a  caracte­  din  urmă  s-a  arătat  cap  de  familie
   tau  luminiţele  de  pe  pom,  dar  eu   rului  lui  Scott  mie  ’mi  pare  cea  mai   mare,  patriot  mare  şi  om  dornic
   îmi  închideam  ochii,  ca  să  nu  pierd   firească,  cea  mai  delicată  şi  cea  mai   după  ştiinţă  mare.  Cu  adevărat  însă
   din  vedere  pe  Hamlet  cel  scârbit   preţioasă.  Şi  e  cu  atât  mai  uriaş  ca   n-a  fost  nici  unul  din  acestea  mare,
   de amarul şi mizeriile omenirei.    explorator,  cu  cât  iasă  mai  mult  în   şi  de  aceea  fapta  lui  în  sufletul  a-
                       Leontina Ciura.  relief  trăsătura  aceasta  a  carac­  celuia,  care  îl  va  judecă  după  scri­
                   *                                                       sorile  sale,  nu  va  trezi  niciodată
                                       terului  său.  Scott  când  a  pornit  pe
   Tragicul lui                        drumul  de  unde  nu  era  să  se  mai   imbolduri  de  a-1  imită,  sentimente  de
   Francisc Robert Scott...            rentoarcă,  n-a  pornit  ca  un  om  fără   sublimitate,  ci  numai  păreri  de  rău
                                       de  fiinţele  acelea,  cari  te  leagă  atât   şi jale...
      Când  am  cetit  cele  dintâi  veşti   de  mult  de  viaţa  aceasta;  nu  a  pornit   Francisc  Robert  Scott  a  avut
   despre  sfârşitul  tragic  al  lui  Scott,   ca  omul  fără  căpătâiu,  dornic  de   sfârşit  —  nu  tragic  —  Ci  jalnic  şi
   am  uitat  toată  războirea  popoarelor  ştiinţă  numai  şi  de  glorie.  Nu,  el  a   dureros.   Radu Mărgean.
   balcanice  şi  toate  întâmplările  cele­  fost  în  curat  cu  aceea,  că  poate  să   0 0 0
   lalte  remarcate  de  ziare.  Mintea  mea   se  prăpădească  şi  atunci  ai  săi  vor   Scrisori dela Redacţie
   a  ’nceput  să  construiască  figura  ne­  rămânea  în  viaţa  aceasta  fără  de
                                                                           MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZA
   norocitului  erou,  care  a  pornit  să   nici  un  sprijin  —  şi  totuş  a  plecat.
                                                                               V.  R.  Din  cele  trimise  acum,  nu  gă­
   învingă natura invingibilă şi să-i zmul-   A  plecat,  căci  alăturea  de  simţirea   sim  nici  una  potrivită  a  se  publică.  Păre­
                                                                           rea  noastră  e,  că  odată  şi  odată  veţi  pu-
   gă  cele  din  urmă  taine,  ce  mai  erau   aceasta  gingaşă  cu  înzecită  putere
                                                                           teâ  scrie  versuri  bune,  dar  acum  nu  sun­
   ascunse  dinaintea  omului.  Cu  sufle­  se  zbăteâ  în  sufletul  lui  dorinţa  după   teţi  încă  singuri  în  clar  cu  ceea  ce  puteţi.
                                                                           Aveţi  destulă  uşurinţă  în  manuarea  fra­
   tul  plin  de  avânt,  cu  inima  plină  de   necunoscut  şi  de  aceasta  alăturea
                                                                           zelor,  dar  vă  lipseşte  ideea.  Asta  însă  o
   încredere  şi  cu  conştiinţă,  că  trebue   iubirea  de  patrie  a  omului,  care  vrea   câştigaţi cu vremea.
   să  biruiască,  Francisc  Robert  Scott   ca  neamul  lui  să  fie  cel  dintâi  pe    0 0 0
   a  pornit  pe  acelaş  drum,  ca  atâţia   faţa  pământului.  De  aceea  tragicul   Cărţi primite la Redacţie:
   înaintea  lui  şi  a  suferit  acelaş  sfâr­  lui  Francisc  Robert  Scott  e  întreit
   şit  îngrozitor,  ca  cei  mai  mulţi  des­  în  aceeaş  vreme  :  e  tragicul  soţului   N.  Bănescu  şi  V.  Mihăilescu:  Ion
                                                                           Maiorescu, studiu. Preţul 5 cor.
   coperitori  ai  pământurilor  necunos­  devotat,  a  patriotului  şi  a  omului
                                                                               Dr  Petru  Pipoş:  Jean  Jacques  Rous-
   cute...                             de ştiinţă.                         seau, studiu. Preţul’ 1 cor.
   8   9   10   11   12   13   14