Page 4 - 1913-08

o o

o o o o

Instantaneu dela îngropăciunea arhiducelui Rainer: Cortejul funebral ajungând la cripta
Capuţinerilor.

După ce privi rând pe rând cu un ochiu subtil, dea drumul cu nici un preţ. Neaşteptându-şi de acum
pe negustorul creştin, pe Madona şi pe Copil, Eliezar mântuirea decât dela ei însuş, Fabio îşi pili fiarele cu
închină capul şi răspunse că primeşte cauţiunea. II duse uneltele care i se dăduseră pentru munca câmpului,
pe Fabio în casa sa şi îi numără cinci sute de ducaţi fugi, ajunse la Nil şi se aruncă într’o barcă. El înaintă
bine cântăriţi. astfel până la mare, care erâ aproape, rătăci pe întin­
— Sunt ai tăi timp de un an de zile. Dacă la sul ei mai multe zile şi, tocmai când erâ să moară de
anul viitor în vremea asta nu-mi vei fi înapoiat suma foame şi de sete, fu cules de o navă spaniolă care se
cu dobânzile fixate de legea Veneţiei şi de obiceiul îndreptă spre Genua. Dar, după opt zile de navigaţiune,
lombarzilor, închipueşte-ţi şi tu Fabio Mutinelli, ce idee nava acaasta fu surprinsă de o furtună, care o aruncă
îmi voi face despre negustorul creştin şi cauţiunea sa. pe coasta Dalmaţiei. întreg echipagiul se înecă, şi Fabio,
Fabio îşi cumpără fără zăbavă, năvile şi le încărcă acăţat de un coteţ de găini, ajunse cu mare greutate
cu sare şi cu diferite alte mărfuri pe cari le vându în pe ţărm. Acolo căzu în nesimţire şi fu ajutat de o vă­
oraşele de pe Adriatica, cu câştig mare. Apoi, cu o duvă frumuşică, numită Loreta, care locuia nu departe
nouă încărcătură el dete fuga la Constantinopole unde de mal. Dama această îl transportă în locuinţa ei, îl
cumpără covoare, parfumuri, pene de păun, fildeş şi culcă în propria ei odae, îl veghiă, îi dădu toate în­
abanos, pe cari slujbaşii săi Ie deteră pe coasta Dal­ grijirile.
maţiei în schimbul lemnelor de construcţie cari îi erau Când îşi reveni în fire, el simţi un parfum de
cumpărate mai dinainte de Veneţieni. Cu mijlocul acesta, mirt şi de trandafiri şi văzu dela fereastra sa o gră­
el înzeci în şase luni suma pe care o primise. dină care se scoborâ până la mare. Doamna Lareta în
Dar într’o zi, pe când petreceâ într’o barcă pe picioare, la căpătâiul său, luă o vioară şi cântă din ea
Bosfor cu nişte grecoaice, îndepărtându-se prea mult de cu dulceaţă.
ţărm, fu prins de piraţi şi dus captiv în Egypt. Din Fabio, în recunoştinţa şi încântarea sa, îi sărută
fericire aurul şi marfa lui erau în loc sigur. Piraţii îl mânile de o mie de ori. Ii mulţumi şi îi dete să înţe­
vândură unui senior Serazin, care încărcându-i picioa­ leagă, că erâ mai puţin fericit de a-şi fi redobândit viaţa
rele cu lanţuri, îl trimise să cultive grâul care creşte decât de a o datoră unei persoane aşa de frumoasă.
foarte frumos în această regiune. Fabio oferi stăpânu­ Se sculă şi merse să se plimbe cu ea prin gră­
lui său o mare sumă de bani pentru a-i redâ libertatea dină şi, aşezându-se la umbra unui boschet, el o atrase
dar fiica seniorului Serazin care-1 iubea şi voia să se pe tânăra văduvă la peptul său, arătându-şi recunoştinţa
facă iubită de dânsul, îl convinse pe tatăl ei, ca să nu-i prin mii de mângăeri.