Page 5 - 1913-08

El o găsi foarte mişcată de mărturiile lui şi pe­ negru, care strălucea sub razele zorilor de zi. Barca se
trecu lângă dânsa mai multe ceasuri fermecătoare; după opri în faţa casei pe care erâ sculptat candelabrul cu
aceia deveni deodată neliniştit şi o întrebă pe gazda şapte ramuri. Ovreiul o recunoscu pe Ficioara Maria
lui în ce lună şi în ce zi erau. cu copilul Isus, cauţiunea negustorului creştin.
Şi când i se răspunse, el începu să geamă şi să Trad. de Adrian Corbul
plângă, gândindu-se că mai lipseau numai douăzeci
şi patru de ore, ca să se împlinească anul din ziua când
primise cele cinci sute de ducaţi dela ovreiul Eliezar.
Ideia de a nu-şi ţine cuvântul şi de a-şi expune cauţiunea < Â mâair
la mustrările nebotezatului, îi erâ insuportabilă. Doamna
Lareta întrebându-1 de pricina desperării lui, el i-o
Din alte lumi venise, in zi de primăvară,
mărturisi. Şi cum erâ foarte credincioasă şi foarte iu­
Copil cu ochii umezi, duioasa mea iubire,
bitoare faţă de Maica Domnului, ea se mâhni împreună
Şi-atâtea visuri nouă la viaţă mă chemară,
cu dânsul. Greutatea nu erâ de a găsi cele cinci sute
de ducaţi. In oraşul acela se află un bancher care păs­ împrumutăndu-mi versul zefirilor de sară,
tra la şase luni o astfel de sumă la dispoziţia lui Fabio. Dar mi-ai eşit în cale, deşartă amăgire!
Dar a merge de pe coasta Dalmaţiei până la Veneţia
în douăzeci şi patru de ciasuri pe o mare înfuriată şi Spre înălţimi curate îmi îndreptasem zborul,
bătută de vânturi potrivnice, nu erâ cu putinţă. Văzduhul mi-eră prea strâmt în larga mea rotire,
— Să facem mai întâi rost de bani, zise Fabio. Sus, sus, unde lumina îşi începu izvoiul,
Şi după ce un servitor al gazdei lui îi aduse Un zeu ce rostul firii îl calcă cu piciorul,
suma, nobilul negustor spuse să i se aducă o barcă
Eram un zeu. Şi ’n cale-mi eşit-ai, amăgire!
aproape de ţărm; puse întrânsa sacii cu ducaţi, apoi
merse de luă din oratoriul doamnei Lareta un chip al Mi-am căutat atuncea odihna mea în mine,
Fecioarei cu copilul Isus, sculptat în lemn de cedru, şi
înfiripând în taină a dorului urzire,
foarte venerabil. II puse în nacelă, lângă cârmă, şi îi zise:
Şi se ’ mpleteau în cântec blesteme şi suspine
— Doamnă, eşti cauţiunea mea. Trebue ca ovreiul
Şi ruga îndreptată icoanelor streine, —
Eliezar să fie plătit pe ziua de mâne. E vorba de cinstea
mea şi de a ta, Doamnă, şi de bunul renume al Fiului Dar te-am găsit în suflet, deşartă amăgire.
tău. Ceea ce un păcătos de muritor ca mine nu poate
Cum ne simţim noi singuri şi nu vrem a ’nţelege
să facă, desigur că-1 vei săvârşi tu, curată stea a mării,
tu al cărei sân a hrănit pe acela care a călcat pe valuri. Că numai tu eşti doamnă pe ’ntreaga noastră fire,
Du aceşti bani ovreiului Eliezar, în Ghetto din Veneţia, Că totul e prin tine menit să se deslege,
ca nu cumva să zică nebotezaţii că eşti o cauţiune rea. Că ’n tine-i întrupată eterna firei lege. —
Şi, împingând barca pe valuri, îşi scoase pălăria
Rămâi, rămâi cu mine, tu, scumpă amăgire!
şi rosti cu blândeţe:
— Adio, Doamnă! I. U. SORICU
Barca înaintă în marea largă. Timp îndelungat,
negustorul şi văduva o urmăriră cu ochii. Se făcu noapte;
o dâră de lumină scânteia pe marea liniştită.
Iar a doua zi, când Eliezar deschise uşa casei PLEIADELE
sale, el văzu în îngustul canal din Ghetto o barcă în­
GĂINUŞA — CLOŞCA CU PUI
cărcată cu saci şi locuită de o mică figură de lemn
Iată o grupă vestită de stele, cunoscută din tim­
purile cele mai vechi şi aflătoare în zodia Taurului.
De mii de ani, preoţii din Orient şi Accident,
dela miază noapte şi miazăzi, din Iaponia la Iberia şi
din Scandinavia la Africa, le-au cântat şi invocat.

--«K

Cavalerie sârbească printre munţii din Albania. Sumele stelelor pxincipa.le din Pleiade.