Page 9 - 1913-08
P. 9
Holofern îi aruncă o privire piezişă, întunecată.
— Adevărat, — zise Bilbo, şi se dete peste cap.
Fruntea Iui Holofern se întunecă:
— Betulia trebue să piară, întâi pentrucă e o for
tăreaţă puternică a Ovreimii, al doilea pentrucă dacă
aş renunţă la cucerirea ei, celealalte neamuri încă ar
luă pildă şi ar zice: să ne împotrivim lui Holofern cât
mai mult, căci el dacă vede, că nu ne predăm, ne lasă
în pace şi se duce pe-aci ’ncolo, cum a venit. Betulia
e fortăreaţă de stânci, însaş natura o apără. Forţa nu
e de ajuns, ca să pui mâna pe ea. Va arăta deci Ho
lofern, că se va împotrivi şi naturii şi nu va păţi ru
şine, ca Sancherib.
— Cu toate acestea vei păţi ruşine, răspunse Bilbo,
cu aer de proroc — O să vezi...
— Eu? — isbucni Holofern întunecat.
— Tu.
— Şi pentru ce ?
— Priveşte spre cer!
— Ei, ce vezi?
Enver bey, conducătorul Turcilor ti — Nimic.
neri, cari au răsturnat guvernul tur
cesc mai deunăzi, ca să nu cedeze — Dar nu vezi nouraşul acela deasupra Chel-
Bulgariei Adrianopolul. Enver bey e monului.
totodată şi comandantul unei alese
trupe de soldaţi, cu care a câştigat — Ba îl văd.
câteva învingeri asupra Bulgarilor. — Ei bine, eu cunosc ţara asta, — zise Bilbo. —
— Sunt mai cuminte ca toată tabăra laolaltă, în- Norul acesta va aduce cu siguranţă ploaie, înainte de
clusive dansatoarele. ce soarele ar fi răsărit deasupra Dotainului.
— Vai de mine! — zise Thartan. — Ei şi ? — întrebă Nabuzar, golindu-şi cupa până
Bilbo se îndreptă şi spuse apoi, cu totul sarios: în fund.
— Voi staţi ghemuiţi la poala Dotainului şi vă — Vedeţi-1, ce prost e! — strigă Bilbo. — Va
holbaţi întruna la cetatea asta ovreiască, încât vi s’au ploua, înţelegi? îşi vor adună apă... Sau ce credeţi,
înţepenit gâtlejurile. Vorbiţi întruna despre asalt, încât că n’o să mai plouă niciodată?
mi-e şi silă să mai ascult şi, vedeţi, eu mă gândesc Holofern îngălbeni, fruntea i se umplu de sudoare.
numai acum odată asupra lui şi am şi făurit un escelent El întrebă înfuriat:
plan de luptă ! — Va plouă?!
— S’auzim! S’auzim! — strigară toţi veseli. Bilbo — Da, da...
urmă aproape întunecat: — Asta mai lipsiâ! — murmură înfuriat.
— Câtă vreme întăriturile vor fi păzite de Iero- — Pe cine ameninţi? Ce va fi atunci, întrebă
boam şi Salatiel, cetăţuia aceasta nu va fi a noastră, Bilbo, în bătaie de joc.
căci braţul lor împrăştie oastea de un milion alui Na- Holofern erupse:
bucodonozar. — Ce va fi? Voi prinde cerul şi-l voi sgâlţăi,
Rabsaris adause: încât zeii vor cădea toţi de acolo, cum cad roadele
— Ieroboam, şi mai ales Salatiel. coapte ale pomilor.
— Zdraveni luptători, — aprobă şi Thartan. Şi scutură masa, încât cupele se răsturnară, apoi
Nabuzar strâmbă din buze: strigă răguşit:
— A, — zise el — doi cloţani într’o scunzătură mică. — Cetatea va fi a mea, chiar de voi sta sub ea
— Dar ştiu, că ţi-ar plăcea să fii şi tu ca Iero până va îmbătrâni Pământul, ca un moşneag de un
boam — zise Bilbo ironic — dar... milion de ani. V’o jur asta pe Istar şi pe toţi zeii.
Holofern zise: Se întoarse apoi spre Bilbo:
— Cloţanul se scoate din gaură cu apă. Şi, in — Vorbeşte, măi câne, căci altcum pun să-ţi
teresant, noi nu am vărsat apă şi totuş iese la iveală, crape pielea cu bice. Ce ruşine! Să vină nebunul, să
chiar pentrucă nu are apă. ne dea poveţe...
El aludă la conductul de apă, ce erâ tăiat. Sare- Izbi în masă, încât erâ pe-aci s’o răstoarne. Coman
zer zise: danţii îl priviau înspăimântaţi. Bilbo încă pierdu cheful
— Să fie cu iertare, Holofern, dar pasul acesta de vorbă şi voi să se strecoare afară.
nu ţi-1 aprob. Tu n’ai plecat din Babilon, ca să înfrângi — Opreşte-te! Vorbeşte! Dar dacă spui prostii,
popoarele prin sete, ci ca să le zdrobeşti cu puterea îţi spun pe toţi zeii, că te leg de coada unui armăsar,
armelor... să te târască în jurul taberei.