Page 10 - 1913-09

vreo douăzeci sau treizeci de ani încoace. Eroare! Ma­
rele oraş a fost întotdeauna infestat de tâlhari; ei au
variat însă după vremurile istorice pe cari le-au stră­
bătut. Prin veacurile evului mediu, ale renaşterei, şi
mai încoace, ei se numeau coupe-jarets, ecorcheurs, ma-
landrins, manvais garţons, truands, coupe-bourses, tire-
laines, etc. Astăzi îi numim apaşi, dată ferocitatea lor,
egală cu aceea a tribului de Piei-Roşii din America.
Şi după cum purtau alte nume în diferitele epoci ale
istoriei, activitatea lor variâ deasemeni după vremu­
rile în cari au trăit.
Prin evul mediu, renaştere şi chiar până la re­
voluţia cea mare, predomină în Francia, ca şi aiurea,
VIAŢA LA PARIS instinctul războinic. Viaţa erâ nesigură, cetăţenii erau
BANDITISMUL ÎN FRANC1A - ÎN EVUL MEDIU Şl ÎN TIMPU­ toţi înarmaţi, parizienii nu eşeau noaptea decât în gru­
RILE MODERNE - APAŞII NOCTURNI ŞI BANDIŢII SOCIALI puri de mai mulţi. La ori ce pas, pietrele drumului
erau însângerate de ciocniri între cetăţeni şi bandiţi.
Opinia publică, acest ocean format din mii de Aceştia din urmă întimpinau rezistenţe serioase şi in­
fluvii, râuri şi râuleţe, e veşnic în mişcare. In fiecare dividuale. Dar tâlharii erau viteji, ei îşi expuneau viaţa
zi evenimentele îi dau o nouă preocupare. Ea e sus­ cu temeritate. Nu erâ uşoară meseria de bandit! Ener­
ceptibilă chiar de mai multe preocupări în acelaş timp. gia cetăţenilor, pe cari lipsa de puteri poliţieneşti îi
Ea străbate epoci serioase, pline de griji mari, şi tim­ sileâ să vegheze ei înşişi asupra lor, erâ întărită de
puri calme, întretăiate de chestiuni mărunte. Nu e însă exerciţiile cotidiane pe cari le făceau în întâlnirile lor
rar, ca opinia publică a unui neam, să se complacă în cu tâlharii.
aceleaşi clipe în vreo preocupare gravă şi în altele pi­
Mai târziu, Parisul a început să se poliţieze. Ge­
toreşti. Aş spune chiar, că elementul pitoresc îi e in-
niul organizator al lui Napoleon a întărit puterile auto­
dispenzabil, chiar în epocile cele mai serioase. rităţilor civice. Siguranţa cetăţenilor erâ luată de acum
Pentru moment, Francezii sunt agitaţi de două pe seama lor. Odată cu aceasta erâ firesc să se schimbe
chestiuni la ordinea zilei. Cea dintâi, foarte gravă, e şi moravurile răufăcătorilor. Orăşenii dormeau fără grijă,
privitoare la însăşi existenţa acestui neam: chestiunea căci poliţia veghiâ. Erâ dar firesc ca ei să nu mai poarte
armamentelor. Cea de a doua, destul de serioasă şi ea, arme în buzunare şi nici săbii la cingătoare. Iar tâlharii
preocupă spiritul public din punctul de vedere mai mult aveau a face de acum, cu victime dezarmate, dar şi cu
pitoresc: procesul bandei tragice dela Curtea cu juri un potrivnic redutabil: poliţia!
a Senei. Şi în vreme ce parizienii sunt absorbiţi pe tă­ Obiceiul de a se ascunde, de a lucră în umbră
cute de sporirea apăsării naţionale, după pilda Germa­ a afirmat în ei instinctele de viclenie; obiceiul de a
niei, ei discută, se agită, se învârtesc în jurul soartei cădeâ asupra unor victime docile şi nearmate, a dez­
care-i aşteaptă pe siniştri bandiţi, cari i-au terorizat voltat în ei cruzimea. Şi astăzi ei sunt cu atât mai de
aşa de mult. temut, cu cât lovesc noaptea, prin surprindere. Pe când
In momentul când scriu aceste rânduri, nu pot ecorcheur-ii de pe vremea lui Dugueschin şi truanzii
cunoaşte nici pe departe verdictul juraţilor Senei. Abia de pe timpul lui Francisc I, purtau spede şi războaie
a început rechizitoriul procurorului republicei. Pot să ordonate cu soldaţii, în vremea noastră, apaşii trag cu
prevăd însă că sentinţele vor fi severe. Şi este nevoe revolverul şi lovesc, noaptea, în victime dezarmate. In
de multă severitate într’adevăr, pentru a reprimă din epoca noastră civilizată, rafinată şi moale, curajul e în­
vreme faptele temerare ale răufăcătorilor, cari tind, locuit prin cruzime şi puterea fizică prin viclenie!...
pare-mi-se cătră o evoluţiune ciudată dar explicabilă Dar putem spune, că starea aceasta de lucruri a
în fond. încetat cu ziua de eri. Activitatea tragică a unor ban­
Nu sunt nici doi ani, de când Parisul erâ terori­ diţi ca Bonnot, Garnier, etc. al cărei epilog se scrie
zat în cea mai mare parte de apaşii nocturni, de acei în momentele de faţă la Curtea cu juri, însemnează o
mizerabili, cari aşteptau în colţuri de străzi pe trecă­ evoluţie nouă în existenţa răufăcătorilor. Pe când până
torul întârziat, pentru a-1 jefui şi ucide la nevoe. Ace­ eri aveam apaşii, azi avem un soi nou de banditism:
ştia erau bandiţii cei mai redutabili şi familiari ai ma­ banditismul social!
relui oraş; împotriva lor erau îndreptate toate efortu­ Da, supremaţia e astăzi a bandiţilor sociali. Dom­
rile aparatului poliţienesc. In starea aceasta de tâlhari nia apaşilor, nu că e pe sfârşite — din păcate — dar
nocturni, ei urmau de fapt o evoluţie firească, orga- ea e întunecată de o activitate şi mai temerară, şi mai
nizându-se şi existând conform epocei în care trăim. fioroasă. Ce sunt de fapt apaşii ? Un trist produs pa-
Parisul, ca toate oraşele mari, a suferit în toate tologico-fiziologic al alcoolismului şi al corupţiunii iste­
timpurile de plaga răufăcătorilor. Sunt persoane cari rice. Instinctele zămislite în sângele, în nervii lor, îi
îşi închipuesc că bandiţii Parisului dăinuesc numai de înclină cătră brută. Trupul lor e veşted, sângele lor