Page 5 - 1913-09
P. 5
— „Mi-au scris, că-i mort, că-l îngropam
„Domol,
„Pe mări, departe ’n nişte lunci, —
„Iar eu mă măritai atunci,
„Domol.“
Beii tăcut şi dârz paharul,
— Domol! —
Şi lăcrămând se ’ntoarse iar
La oaste bietul marinar,
Domol.
VASILE STOICA
CÂNELE D-LUI BONICHON
MARCEL BERGER
Ceasul unsprezece, în strada Saint-Jaques. Dom
nul Bonichon se opreşte înaintea porţii şi aşteaptă pe
Rip — un muşinoi negru, drăguţ — care s-a oprit şi
ronţăie un os găsit pe stradă.
„Rip", strigă domnul Bonichon.
Câţiva dintre trecători privesc, în treacăt, la Rip,
care acum îşi vântură coada.
„Rip", îl chiamă din nou dl Bonichon, blând,
par’că ar vrea să-l roage ceva.
Rip se apropie cu paşi mărunţei, purtându-şi mân
dru prada.
Domnul Bonichon ridică din umeri nedumerit, iar
Erupţiunea vulcanului Colima în Mexico. Muntele Colima de
Rip se frământă biruitor sub poartă, trecându-i prin 3886 metri înalt a erupt în 21 Ianuarie şi a îngropat sub lavă
tre picioare. câteva vieţi de oameni.
„De nu l-ar vedea portăreasa", gândeşte dl Bo
nichon, şi îşi pune ochelarii, să se uite pe scări, dar por — Să-ţi cărăbăneşti cânele de-aici. Auzi? încă
tăreasa nu-i la post. Dl Bonichon urcă scările întune astăzi. M-am săturat să mai ascult plângerile portăre
coase, mai liniştit, când deodată gata-gata să se iz sei. De altcum... te prevenisem despre asta".
bească de paznica caselor, care pândea pe Rip într’un Dlui Bonichon îi place liniştea, dar acum ştie,
cot, cu mătura la ’ndemână. Rip însă o şterpeleşte că-i vorba de — un lucru serios.
sprinten pe lângă ea, în vreme ce dl Bonichon salută „Ei bine, să vorbim cuminte. Ce să fac cu el ?
prietineşte pe femeea ţâfnoasă. — Vinde-1.
Ajunge în catul al treilea. Sună, iar doamna Bo — Să-l vând ? Pe Rip ?
nichon îi deschide. — Adecă drept ai, cine ţi l-ar cumpăra. Atunci...
„Bună ziua, dragă", salută dl Bonichon gâfâind, împuşcă-1.
ostenit de urcarea treptelor. — Ori ce, dar asta nu.
Dna Bonichon îi întoarce spatele, fără să-i ră — Ei atunci pierde-1. Altceva nu-i de făcut. Sunt
spundă. Dl Bonichon e consternat. Răsfoeşte gazeta, atâţia, cari îşi pierd cânii, căci altcum nu s-ar găsi
dar nu găseşte nimic interesant. Ingrijat ascultă, dar
nebuni — ca tine — să-i afle".
Rip nu latră şi nu schiaună prin bucătărie. Semn bun.
*
Poate nu mai e supărată nevasta... Două după ameaz. Dl Bonichon îşi ia pălăria şi
Ameaza. Şed amândoi la masă. Rip se furişează chiamă, încetinel, pe Rip. Ar vrea să iasă neobservat.
înlăuntru. Par’că l-ar mustra conştiinţa de ceva, e bun
şi rezervat. Nu se ridică pe marginea mesii, ci ghe Dar doamna Bonichon apare:
„Să nu mi-1 mai aduci acasă".
muit sub masă, linge mânile dlui Bonichon.
„Ascultă — începe deodată dna Bonichon. — Am Dl Bonichon se apropie blând:
hotărît"... „Ascultă, te rog, să vorbim cuminte..."
Domnului Bonichon, speriat, i se opreşte bucă- Dar poate vorbi, căci dna îi închide uşa ’n nas.
tura în gât. Dl Bonichon pleacă umilit. Rip coboară scările
— Ce anume?, — şi se sileşte să zimbească în sărituri zburdalnice.
drăgălaş. Portăreasa bombăneşte prin curte.