Page 11 - 1913-10

în acest caz. Ea ar fi tardivă. Să vedem cum se anunţă
o apendicită fulgerătoare.
Ea ne loveşte de cele mai multeori în plină să­
nătate. In mijlocul unei plimbări, sau dimineaţa la scu­
lare pacientul e izbit brusc de o durere violentă, exce­
sivă, insuportabilă în pântece, în partea lui cea dreaptă.
S’ar spune că l’ar fi lovit un glonţ de revolver. A-
proape numai decât apar vărsăturile, nişte vărsături
verzui, pline de fiere. Respiraţia devine gâfăindă, re­
pede, frigurile se aprind şi cresc mereu, inima slăbeşte
şi pulsul se face aşa de slab şi el, încât nu-1 mai simţi
sub deget. Cu trăsăturile descompuse, livide, bolnavul
nu mai e de recunoscut. O sudoare rece îl scaldă, el suferă
în mod atroce. Toate aceste simptome se succed şi se agra­
vează cu o aşa repeziciune încât, întocmai ca în urma
unei otrăviri, bolnavul moare după puţine ciasuri. Dar
ce otravă e mai primejdioasă decât aceea a microbilor
cari, găurind apendicele — gaura nu e mai mare decât
un bob de linte! -— pătrund în peritoniu şi-l infectează.
Apendicita aceasta se numeşte apendicita su-
pra-acută.
*
* *
Ce ne interesează pe noi, e să ştim din ce pri­
cini se formează apendicita, şi cum să facem a o evită.
Astăzi s’a demonstrat că apendicita a existat în toate
timpurile, dar că ea s’a înmulţit mai ales în epoca
noostră, din pricina schimbărei regimului nostru ali­
mentar.
Mâncăm astăzi prea multă carne, şi carnea, con­
sumată în cantităţi prea mari îngreuiază funcţiunea in­
testinului şi o complică. Carnea e de o mistuire grea,
ea fermentează în intestine, le irită prin produsele chi­
Diferite faze ale unei operaţiuni de apendicită. mice, adevărate otrăvuri, cari se formează în urma a-
cestor fermentaţiuni. In al doilea loc, carnea constipă;
massele cari se acumulează în intestinul cel gros îl
şi îşi revarsă otrava în tot organismul, nostru, după ce
destind, îi inflamează mucoza şi inflamaţia aceasta se
au infectat peritoniul care învăleşte organul apendical.
propagă repede la invecinatul apendice.
In cazul acesta are loc apendicita fulgerătoare, care Acum, dacă teoria aceasta ar fi exactă, dacă a-
este aproape în totdeauna mortală.
pendicita e într’adevăr produsă de abuzul de carne,
Am scris mai sus că apendicita nu se poate re­ boala aceasta ar trebui să fie foarte rară la oamenii
cunoaşte cu foarte mare uşurinţă. Să vedem aşa dar mai săraci, deci mai sobri şi cari mănâncă mai puţină
cari sunt simptomele apendicitei normale sau nefulge­ carne. Şi faptul acesta e cât se poate de adevărat.
rătoare, ca să-i zicem astfel. In general apendicita nu e boala nici a ţăranilor şi nici
Mai întâi simţim o greaţă generală, apoi dureri a lucrătorilor, ci a orăşenilor cu dare de mână.
violente în pântece, dureri tenace cari ne silesc să ne Se ştie că ţăranul mănâncă foarte rar carne. Ei
culcăm. In curând apar vărsături şi friguri. întreg bine, într’o statistică publicată de doctorul Stoicescu
pântecele este dureros, dar mai ales în şanţul iliac din Bucureşti, găsim următorul caz foarte interesant:
drept. In cazul acesta o intervenţie chirurgicală este In spitalele rurale din România cazurile de apendicită
necesară, cu condiţia însă ca medicii să fie siguri de sunt 1 la 22.000 de bolnavi, pe când în spitalele ur­
diagnosticul lor. Căci simptomele apendicitei se pot bane, proporţia se ridică la 1 caz numai la 234 de
foarte bine confunda cu durerile pe cari le provoacă bolnavi! Aşadar în România, apendicita este de o sută
nefrita, cistita cari sunt boalele beşicei, sau cu colicele de ori mai rară la ţărani decât la orăşeni.
hepatice, cari sunt boalele ficatului. După cum vedem, Doctorul francez Houssaye din Pont-Levoy, sem­
medicii se află într’o situaţiune foarte delicată când au nalează că în regiunea sa nu trăiâ înainte vreme decât
de diagnosticat apendicita. un singur măcelar. Şi timp de cincizeci de ani, tatăl
Bine înţeles, că lucrurile se schimbă când e vorba său care a practicat medicina în acelaş loc, nu a sem­
de apendicita fulgerătoare. Simptomele ei sunt absolut nalat nici un caz de apendicită. Astăzi burgul francez,
sigure, dar intervenţia chirurgicală nu mai poate nimic numără trei măcelării fixe, două cărnăţării şi mai mulţi