Page 13 - 1913-10
P. 13
Să-i rupă, să-i sfâşie haina FLOAREA BETGLIEI
Să verse şi sânge iubit,
ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILONIANĂ
Să-i zmulgâ podoaba din creştet,
DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
Să-i calce podoaba pe jos!
TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA
Cu pumnul fărâmă zăvorul XII. - 8 -
Şi-n ţăndări azvârle în sus
Răspunsul lui Ieroboam.
Portiţa de vieme n cuiatâ
In apropiere s’auzi ţipetul goarnelor.
Şi întră cu braţul întins, — Deşteaptă-te, Nabuzar! Vine Suhor şi-ţi aduce
l-l frige arsura din peptu-i răspunsul lui Ieroboam.
Ca focul din iadul nestăns II scuturau cu putere, dar Nabuzar mormăia som
Şi-o lacrimă limpede varsă: noros :
— Ce este?...
E plânsul norocului dus.
— Trezeşte-te! Ieroboam...
Mai aprig un vifor ca dânsul Nabuzar se ridică:
— Unde e?
Nu este în lume, na fost.
Privi în jur cu ochii tulburi:
El scoate ţâţănele uşii,
— Aduceţi-mi calul şi paloşul; îl omor...
Cu braţul trăzneşte n pridvor: — Ce te umfli în pene, curcan îngâmfat? — în
„Să iasă domniţa, să vină, trebă Bilbo. — Ce-ţi iei aere de leu, când tu eşti laş
„Căci râde întregul popor! ca un iepure. Te învăţ eu, cum se învârte arma, vino
„Domniţa mă fură, domniţa numai! — strigă el, imitând gesturile lui Ieroboam.
Nabuzar îl privi şi nu-i răspunse. Suhor intră
„îşi uită de casă, de rost!“
şi-i anunţă:
Din fundul cămării păşeşte — Viteazule, ţi-am împlinit porunca. L-am chemat
la duel...
Domniţa cu părul desprins,
— Pe cine?
Ca trestia, naltă, subţire
Şi căscă plictisit.
Se ’ndoaie pe spate domol, — Pe Ieroboam şi pe toţi vitejii Betuliei.
în mersu-i de leagăn răsare — Da, da, — şi ?
Şi vârful piciorului gol. Ieroboam îţi trimite vorbă, că primeşte duelul, şi
Ea ştie să ’nvingâ stăpânul că mâne, când soarele va străluci pe culmea Chelmo-
nului, el îşi va spălă mâna în sângele tău...
Să ’nvingă pe cel neînvins.
— în sângele meu ? — izbucni Nabuzar.
Cu ochii de fulgere roşii Clipeâ din ochi repede, cuprins de o furie fără
margini. Suhor urmă:
Cu paloşu ’n dreapta ţinut
— Ieroboam îţi mai trimite vorbă, că nimeni nu
Cu trupul ca jarul-văpae,
poate scăpă de soarta lui; nici tu, nici el... Şi că îţi
Se uită stăpânul ca ’n vis: doreşte reuşită la duel...
Domniţa în sală ’nfloreşte — In sângele meu, — repetă Nabuzar, căci nu-i
Ca luna prin geamul deschis, mai eşiâ din minte, solia lui Ieroboam, că-şi va spălă
Frumoasă ca basmul iubirii mânile în sângele lui, când soarele va străluci pe cul
mea Chelmonului.
Şi astăzi de nimeni ştiut.
îşi bătu pieptul, înfuriat:
— Aşteaptă, nevârstnicule! Lancea mea te va
„Hai, vino, domniţă, cu mine, despica în două şi nu se va opri până în soare, des-
„Să mergem la cuibul cinstit picându-1 şi pe acesta.
Râseră cu toţii, mai ales Bilbo, de lăudăroşia asta.
„Eu ştiu slăbiciunea femeii
Holofern întrebă pe Suhor:
„De-aceia greşala ţi-o iert.
— Ce veste-i în Betulia ?
„Nu vreau cu mânia ascunsă — E o luptă mare între partide. Ne-au dat dru
„Odată măcar să te cert!.. mul înlăuntru şi am văzut şi noi.
„Domniţă, din basmul iubirii — Cum asta ?
„Şi basmul de mine-i trăit!“ — Mulţimea se înghesueşte pe uliţele strâmte şi
cere urlând: moarte... Capul însângerat alui Abiezer e
VOLBURĂ POIANĂ
atârnat deasupra porţii.
Holofern căscă ochii mari.
