Page 11 - 1913-11
P. 11

Privi  pe  furiş,  printre  perdele.  Un  puternic  soldat
                                                            babilonean,  înarmat  cu  o  spadă  şi  lance,  povestea  des­
                                                            pre  Babilon  tovarăşului  său,  care  eră  din  Fenicia  şi  nu
                                                            văzuse încă oraşul:
                                                                 —  Babilonul  e  cel  mai  mare  oraş  din  lume,  zidit
                                                            pe  o  mare  întindere  pătrată  Oraşul  e  încunjurat  cu  un
                                                            zid  lat  şi  înalt  şi  dedesuptul  lui  e  un  canal  adânc.  Mai
                                                            întâi  au  săpat  canalul,  pe  urmă  zidurile,  din  pământul
                                                            ce  l-au  scos  din  canal...  dar  l-au  ars  mai  întâi  şi  au
                                                            făcut  cărămidă  din  el,  pe  cari  le-au  pus  una  peste  alta
                                                            şi le-au închegat apoi cu răşină fierbinte...
                                                                 Tăcu;  celălalt  soldat  îl  îndemnă,  să  mai  spună.
                                                            El urmă:
                                                                 —  Babilonul  e  cea  mai  întărită  cetate  din  lume.
                                                            E  zidită  pe  amândoi  ţărmii  Eufratului.  Râul  cel  mare
                                                            trece chiar prin mijlocul oraşului...
                   Noul patriarh gr.-ort. din Constan-           —  Şi are clădiri mari ? — întrebă fenicianul.
                   tinopol, G  e r m  a n   V., care a urcat
                   tronul patriarhal după moartea lui             —  Are  palate  cu  cinci-şase  rânduri...  Cele  mai
                           loachim 111.                     strălucite  sunt:  palatul  lui  Bel  şi  acela  al  regelui.  Oraşul
                                                            se  vede  aşa  de  frumos  din  templu.  Casele  cele  mari
      jloacelor de comunicaţie. Ceea ce mai înainte reclama
                                                            apar  de  aici,  ca  nişte  mici  pietri  albe,  patrate,  iar  uli­
      zile  şi săptămâni în timp,  voia să  o  reducă tot mai
                                                            ţele drepte şi largi, se văd ca linii subţiri...
       mult la minută si la ceas, uitând că cu modul acesta
                                                                 Fenicianul  se  minuna  din  nou.  Babiloneanul  con­
       a  ajuns  să  stăpânească  lucrurile  numai  cantitativ,
                                                            tinuă, răzămându-se în lance:
       superficial, fără a pătrunde în sâmburele lor, singurul   —  Aproape  de  templu  lui  Bel,  mai  e  încă  unul,
       cu folos adevărat real pentru viaţa noastră.         aici  este  statuia  uriaşă  a  zeului,  din  aur  curat...  Lângă
            Să  fie  aceasta  oare  a  doua  fază  în  progresul
                                                            biserică  sunt  două  altare  mari,  unul  de  aur,  celălalt  de
       mijloacelor de comunicaţie?                  y-f
                                                      u     cărămidă.  Pe  acesta  jertfesc  animale  mai  bătrâne,  iar
                                                            pe cel de aur numai animale fragede, cari sug încă...
                                                                  —  Adevărat-e,  că  Bel  se  arată  în  templu,  în  fie­
                                                            care noapte ?
       FLOAREA BETULIEI                                          —  Adevărat,  dar  nu  în  templu  de  care  vorbesc,
                                                            ci  în  celălalt.  Se  culcă  în  patul  lui  de  aur  şi  atunci  nu
         ROMAN DIN EPOCA AS1RO-BABILON1ANĂ
                                                            e  permis  nimănui  să  între  în  templu  cel  mare,  nici  chiar
                 DE: ŞTEFAN LÂZÂR.                          preoţilor,  ci  numai  unei  femei,  pe  care  zeul  a  ales-o,
       TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA                 fiind ea şi profeteasă...
                                                                  Şi palatul regelui ?
                              XIV.                  - 9 -
                                                                  —  E  dincolo  de  râu,  în  ceealaltă  parte  a  oraşului.
                         Iudita în visterie.                E  zidit  din  cărămidă  arsă  şi  lustruită.  Nu  se  poate
            Alături  de  cortul  lui  Holofern  mai  era  un  cort,   spune,  cât  e  de  bogat.  Are  averi  imense,  dar  cea  mai
       visteria,  în  care  erau  îngrămădite  toate  comorile,  ce  le   mare comoară a lui e totuş regina Amuhia...
       luase  dela  alte  neamuri.  Erau  aici  şi  paturi  şi  tafale  de   Babiloneanul  povestiâ  fără  întrerupere.  El  spuse,
       purpură.  Holofern  dete  luditei  acest  cort  de  locuinţă,   că  oamenii  din  Babilon  cumpără  şi  vând  cu  bucăţi  de
       ca  să-i  dea  o  cinste  mai  mare,  şi  ca  frumoasa  ovreică,   cărămidă,  cari  au  valoarea  unei  cantităţi  de  aur,  argint
       să vadă imenza lui bogăţie...                         sau  bronz.  Le-a  pus  în  circulaţie  visteria;  comerciul  e
            Eră  o  seară  frumoasă,  cu  lumină  de  lună.  Sin,   tare  lesne  cu  ele  şi  visteria  ţi  le  înschimbă  oricând.
       zeul  lunii,  cel  plin  de  măreţie  şi  strălucire,  zimbiâ   Aici  se  poartă  scrisori  în  toată  rânduiala,  se  dau  chi-
       blând  pe  cer.  Tabăra  asiriană  durmiâ  deja.  In  cortul  lui   tanţii  şi  documente  cu  peceţi;  cei  săraci  îşi  apasă  de­
       Holofern  încă  se  stinseseră  torţele  bine-mirositoare,  nu­  getul  cel  mare  pe  cărămida  ce  serveşte  ca  document,
       mai paznicii se mai plimbau.                          căci  nu  au  pecete.  Hei  Babilon,  Babilon!  Tu  eşti  oraşul
            Iudita  veghiâ;  nu  putea  adormi,  căci  îl  vedea  în­  cel  mai  de  frunte,  cel  mai  mai  vesel,  cel  mai  strălucit
       truna  pe  Holofern  în  faţa  ei  şi  îi  auziâ  glasul...  Se  rugă   şi  cel  mai  sărăntoc  din  lume!  Acolo  îţi  poţi  petrece
       la  Iehova,  să  trimită  somn  asupra-i  şi  adurmi  într’un   cum  vrei;  Babilon  oferă  călătorului,  în  mod  măiestrit,
       târziu.  Se  trezi  apoi  de  nou,  căci  paznicii  visteriei  vor-   toate  plăcerile  lumii.  Afli  aici:  stofe  scumpe,  mărgări­
       biau la uşa cortului.                                 tare,  sclavi,  femei  pentru  harem,  —  afli  tot  ce  vrei,  dar
            Se  propti  pe  o  mână,  ascultă,  apoi  se  ridică  din   totul  e  foarte  scump,  mai  ales  sunt  scumpe  femeile
       patul  ei  de  purpur,  şezu  aproape  de  uşă  şi  ascultă  vor­  frumoase...
       bele soldaţilor.                                           Iudita  aţipise  şi  auziâ,  pe  jumătate  abia,  cât  de

                                                                                                                  171

                                                                                                           i
   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16