Page 12 - 1913-11

mare şi puternic e Babilonul. Ochiu-i întredeschis se — Slavă ţie, stăpâne!
pierdea pe urma dârei de lumină, ce tremură la perde­ — Fii salutat şi tu, Nabuzar! Norocul să te în-
lele cortului — şi ea se gândiâ, că Holofern e inima tovărăşască.
acestui oraş mare şi plin de strălucire. — Mulţumesc... — răspunse el, privind vârful în-
traurit al lancei sale. Priviâ la arma argintată şi întrau­
XV. rită, ca şi când ar fi vrut să spună: O să isprăvesc
Când soarele răsare deasupra Chelmonului. eu şi fără noroc, numai de puterea mea... îngâmfarea îi
Tabăra asiro-babiloneană se pusese în mişcare de acopereâ faţa, ca un nour sur, căci erâ convins pe de­
cu vreme; Holofern se sculase şi el în vederea duelului. plin, că are să răpue pe Ieroboam...
Mişcarea eră mai animată între pedestraşi. Soldaţii dis­ Ieroboam nu se mai vedeâ; ajunsese în vale. Ho­
cutau, în cete, reuşita duelului şi spuneau cu îngâmfare lofern se întoarse spre Nabuzar:
călăreţilor şi celor dela curte, că comandantul lor e cel Dacă vei fi norocos şi-l vei omorî, ai strivit o
mai viteaz din întreagă tabăra. columnă a Betuliei. Eu nădăjduesc; te cunosc şi mă
Lustruiră lancea grea, întraurită alui Nabuzar, în încred în puterea ta... Dar par’că se apropie!
vremece el, eroul, se îmbrăcă, li frezară părul şi barba, La capătul taberii, rândurile luptătorilor se des
şi Nabuzar aduse jertfă, ca zeii să-l sprijinească în luptă. chideau, lăsând loc lui Ieroboam, care veniâ în amura
îşi luă apoi haina minunată, platoşa sclipitoare, îşi lui strălucitoare.
încinse sabia, al cărei măner schânteiâ de pietri scumpe; — E puternic! — zise Holofern şi se plecă, să-l
îşi luă buzduganul puternic şi ieşi din cort. vadă mai bine.
Comandanţii îl înconjurară, dorindu-i izbândă, sol­ Rabsaris întregi:
daţii izbucniră în aclamări însufleţite. Nabuzar priviâ, cu — Foarte voinic se vede...
îngâmfare rece, înspre Betulia, în aşteptarea tinărului Sarezer spuse:
ovreiu. — E mai voinic, decât Nabuzar.
Nori de purpur vesteau pe cer, că Samas, zeul Thartan adause:
Soarelui se trezise şi el şi plecase pe drumul lui stră­ — E musculos şi elastic ca un pui de panteră,
lucit. înspre apus erâ încă întuneric şi duhurile rele se dar cred că totuş nu-1 va răpune pe Nabuzar...
refugiau deja speriate prin negurile vinete, adânci. La El spuneâ adevărul, dar totuş zimbi ironic, când
răsărit erâ lumină: Vine Samas, judecătorul cerului şi îl văzu pe Nabuzar, plimbându-se îngâmfat alături, ca
al pământului, care apără pe Asirieni de aleşiurile duş­ şi când ar fi înghiţit o lance.
manilor, şi scoate ia iveală pe cel drept... Holofern zise :
Nabuzar spuse celor ce-1 înconjurau : — Mie mi se pare, că Ieroboam e mai puternic
— El mi-a zis, că-şi va spălă mânile cu sângele şi oamenii cu musculatura lui sunt foarte abili.
meu, când soarele va străluci deasupra Chelmonului... Şi cum Ieroboam se apropia, îi făcu semn lui
Nu mai am nici o milă în suflet pentru el, îl voi omorî Nabuzar, să se apropie, şi să-l primească cuviincios.
cu moarte amară, să mă răzbun pentru vorba lui obraznică. Nabuzar erâ foarte supărat pe Ieroboam pentru
In mijlocul corturilor erâ un loc întins, unde obiş­ răspunsul ce-i trimesese, dar trecu totuş între condu­
nuiau a se întruni pedestraşii. Aici erâ hotărât să se cători, spre a-1 întimpinâ.
ţină duelului. Ridicaseră aci brariere, păzite de şirurile După câteva clipe se opriră, la o distanţă de
compacte ale luptătorilor. De o parte aşezaseră scaune douăzeci de paşi, şi gorniştii betulieni începură să deâ
acoperite cu pânze tivite cu aur, pentru Holofern şi semnalul de salut: tra-ta-ta... goarnele asiriene salutară
comandanţii lui. Aşteptau cu toţii, agitaţi ivirea lui şi ele pe Ieroboam.
Samas, ca să aziste la luptă. Eroul păşi în faţa lor, întovărăşit de doi betulieni.
Cerul pălise şi zeul Samas, apăru deodată deasu­ — Vă salut, domnii mei! Iată am venit, ca să
pra munţilor, luminând toată întinderea şi zidurile Be- duelez pentru Betulia, cu gloriosul Nabuzar.
tuliei, pe cari se înghesuiâ o mare mulţime de oameni. Nabuzar îi întinse mâna, spunându-i cu îndârjire:
Goarne răsunară pe culme şi goarne le răspunseră din — Fii salutat, paza Betuliei! Eu sunt Nabuzar...
văi, şi Nabuzar îl văzu pe Ieroboam, stând în armură Cei doi viteji se priviră cu un fel de uimire. Ie­
comolectă, pe zidurile Betuliei. roboam zise, cel dintâi:
Suhor dete ordin gorniştilor, să sufle ; munţii re- — Viteazule, inima mea şi ochii mei se desfătează,
dară sunetul, înmulţindu-1. Goarnele răsunară şi în înăl­ văzându-te şi de aproape. Te cunosc deja, de pe câm­
ţime, cu mare zgomot şi coborî de vale, întovărăşit de pul de luptă...
doi luptători şi şase gornişti. Nabuzar se înclină, în semn, că şi el îl cunoaşte...
In tabăra babiloneană se iscă o gălăgie mare, Se dete la o parte şi, arătând spre comandant, zise:
apoi tetul se linişti. Holofern şi comandanţii ieşiră din — Acolo e gloriosul Holofern şi comandanţii lui.
cort şi se aşezară în scaunele lor într’aurite, în faţa Iar, mai în fund, sunt principii şi regii...
arenei de luptă. Frumosul erou evreu se înclină, o rază senină îi
Nabuzar se apropie de Holofern şi, închinându-se lumină faţa. Se apropie de ei şi le zise vesel:
adânc, îi zise: — Salut pe Holofern cel glorios şi pe toţi