Page 13 - 1913-11

comandanţi lui; salut regii şi principii... Mă bucur, că Se opriră. Nabuzar spumegă de furie: Ieroboam
pot vedea faţă în faţă pe cei mai puternici lei ai zimbiâ liniştit.
Babilonului... — Ori cum, tot te omor, zise babiloneanul.
Holofern şi suita lui îl resalutară: — Ori eu te omor pe tine, răspunse betulianul.
— Inima şi ochii noştri încă se desfătează, văzân- — Şi să ne grăbim, căci piscul Chelmonului se scaldă
du-te faţă în faţă, pe tine, podoaba Betuliei... în lumină...
Privitorii discutau agitaţi, singur Holofern eră
îşi întinseră mâna şi convorbiră prietineşte. Ochii
calm. Şedea nemişcat în jeţul său, privind la cei doi
lui Holofern străluceau prietenoşi; singur Nabuzar eră
eroi. Apoi dete semnalul pentru reînceperea luptei şi
mai morăcănos, dar spuse şi el câteva măguliri la
spadele se încrucişară din nou.
adresa eroului.
Duelul se începu cu forţe noui. Ieroboam se plecă
Apăru şi Bilbo de undeva. Veni cântând, se uită
şi înaintă, în vremece spada babiloneanului îi izbea
chiorâş la Nabuzar, apoi la Ieroboam.
scutul într’aurit. Se strecură în apropierea lui Nabuzar
Apoi zise râzând, arătând spre Nabuzar:
ca o panteră şi deodată încercă o lovitură groasnică
— Hei, prietine Ieroboam, văd că ai braţe pu­
asupra capului lui.
ternice, ia-i sângele! Credeam, că Nabuzar e deja mort.
Scutul din piele de bivol al viteazului babilonean
Soarele a răsărit deja, grăbiţi-vă să curgă sângele, când
crepă, dar pară totuş lovitura. El se aruncă, turbat
soarele va ajunge pe vârful Chelmonului! Nabuzar încă
asupra lui Ieroboam şi îl respinsă. îşi aruncă scutul cră­
dorea, să înceapă lupta, căci nu voia ca nebunul să-şi
pat, se lupte acum fără pavăză, ca un zeu înfricoşat...
bată joc de el în faţa atâtor oameni. Holofern zise:
Păliră cu toţii de agitare. Se păreâ că Ieroboam
— Dacă doreşti, viteazule Ieroboam, puteţi în­
va eşi biruitor, căci respinsese atacul şi acum îl strâm-
cepe lupta...
torâ el pe contrar. Trupul lui mlădios evită loviturile
Luptătorii se priviră, Nabuzar făcu şi el semn că
de moarte şi spada lui erâ tot mai aproape de inima
se învoeşte:
lui Nabuzar, pe care nu o mai apără scutul puternic
— Să începem !
din piele de bivol.
— Noroc! — zise Holofern şi întinse mâna lui
încercă să-l străpungă; Nabuzar îi lovi sabia, şi
Ieroboam apoi lui Nabuzar, făcându-le semn, ca să treacă
clipa aceea îl vulneră la gât. Ieroboam nu mai putu
în arenă.
para lovitura şi în clipa aceea sângele îi ţâşni din gât...
Goarnele suflară alarma, apoi se făcu linişte. Se
Mai încercă două-trei tăieturi slabe... sângele îi ţâşnea
mai auzea un murmur nedesluşit dar încetă şi acesta.
tot mai tare din rană... şovăi şi căzu în ţărână.
Cei doi eroi se priviră. Frumoasele lui bucle se murdăriră de colb şi de
— Ieroboam, ţi-ai luat adio dela Betulia ?
sânge. Nabuzar se apropie de el, în tăcerea de moarte
— Luat. Dar tu?...
ce stăpânea pe privitori, suflând greu, ca un tigru ostenit.
— Eu? Dela cine?
Privi spre Ieroboam; nu murise încă. Ridică apoi
— Dela viaţă...
spada şi îi străpunse pieptul, pânăce vârful se împlântă
Nabuzar râse înfundat, plin de furie, şi luă lancea, în ţărână.
ca să o arunce asupra lui Ieroboam, dupăce se va da Goarnele asiriene ţipară în semn de biruinţă.
semnalul. Ieroboam încă îşi luă lancea lui puternică,
S’auziau aclamări nebune. Ieroboam izbi odată cu pi­
din lemn de cedru. ciorul, se întoarse cu faţa spre Betulia şi zimbi chinuit,
Bilbo sări peste barieră şi începu să se războiască
plin de sânge, fericit...
singur... S’auziau râsete, dar sunetul goarnelor impuse
Nabuzar făcu semn, să liniştească gălăgia, şi zise
tăcere.
celor doi betulieni:
Lancea sbură din mâna lui Ieroboam şi se aşternu — Vă mulţumesc, domnilor... mergeţi în pace şi
şuerând în nisip, fără să nimerească. Acum îşi aruncă spuneţi Betuliei, că Nabuzar a ucis pe Ieroboam şi că
Nabuzar arma lui grea, împodobită cu aur.
îl va omorî şi pe Salatiel!
Şi aceasta trecu şuerând, ca o vijelie, fără să ni­ Betulienii îşi plecară capetele şi plecară tăcuţi, ca
merească. Aruncă apoi Ieroboam şi arma şueră pe lângă să vestească moartea lui Ieroboam, dar cei de sus ştiau
urechea lui Nabuzar; acesta asvârli şi el, dar fără să-l deja... ştiau şi zidurile Betuliei răsunau de tânguiri, ce
atingă pe contrar, căci erau prea departe unul de altul. răzbăteau până de vale...
— urmează —
Mai urmară câteva încercări, apoi îşi depuseră
armele şi se apropiară puţin. Luară spadele, şi la sem­
nalul goarnelor, braţele lor goale se încrucişară.
Rugăm pe onoraţii noştri abonaţi, cari nu
Lupta lor era fascinătoare. Eroul ovreu para cu
uşurinţă loviturile grele ale lui Nabuzar. Tăişele spa­ şi-au reînoit încă abonamentul pe anul curent,
delor scânteiau ca fulgerul şi se loviau înmlădiindu-se să binevoiască a-l reînoi, ca să nu fim ne­
ca doi şerpi sclipitori, cu sunet metalic, dar cei doi
voiţi a le sista trimiterea revistei.
eroi rămaseră nevulneraţi, căci amândoi erau meşteri
în mânuirea săbiei.