Page 3 - 1913-11
P. 3
Nu-mi place mişcarea sufragetelor. Există în
SUFRAGETELE fiecare varietate a naturei, o armonie, un echilibru
ADRIAN CORBUL special. în activitatea oricărei vietăţi observăm o po
trivire de mijloace şi de puteri, cari dau o estetică
Nu-mi place mişcarea sufragetelor. Ele au să chiar şi fiinţelor celor mai vulgare. Leul, ca şi şoare
vârşit nu de mult o faptă naivă şi odioasă. Au arun cele, ca şi omul îşi au felul lor de a există, bine
cat în văzduh, cu cărtuşe de dinamită, casa lui Lloyd stabilit şi fixat. Când observăm o abatere dela legile
George, unul din sincerii lor partizani. Aceste femei firei, aplicăm numai decât cuvântul monstruos. Ei
răzvrătite au socotit, că actul lor va face câteva vic bine, sufragetele au stricat echilibrul, armonia specifică
time omeneşti, ceea ce, după ideia lor, ar fi dat mai a femeei, dându-ne astfel spectacolul a ceva hibrid
multă eficacitate escepţională activităţii lor. Numai şi repulsiv.
graţie unei întâmplări fericite ireparabilul a fost în Ele au săvârşit din această pricină o crimă pe
lăturat. care nu le-o pot iertă. Iubesc femeia, şi o admir. O
După aceea, sufragetele au aprins o instituţie admir tocmai pentru armonia pe care ni-o înfăţişează
de export pentru ceai. Şi în jurul flăcărilor şi a stri în calităţile şi în defectele ei. Sunt femei inteligente
gătelor de groază ce eşeau din clădirea incendiată, şi naive, frumoase şi urâte, bune şi rele. Pe toate
ele au jucat, cântat, dansat, cuprinse de un entu însă le iubesc în bloc. Ele ne prezintă cu toatele
ziasm grotesc. Apoi au parcurs străzile Londrei cerând acea graţie incomparabilă şi nedefinită proprie carac
dreptul de vot prin mijloacele lor familiare, adică terului femenin. Acţiunile lor, ori-cari ar fi ele, poartă
spărgând vitrinele magazinelor şi lovindu-i pe trecători. pecetea acestei eleganţe speciale. Din tot ce face
Cum să numim aceste fiinţe bizare si turbulente femeia, emană ceva nespus de atrăgător. Şi armonia
9 9
cari în delirul unei idei fixe se dedau la nişte acte trupului, a spiritului şi a sensibilităţii ei este după
contra firei lor primordiale? Nu ne mirăm că vehe părerea mea, mai plăcută decât expresia cea mai
mentele fiice ale Albionului au parcurs dintr’o săritură înaltă a geniului masculin. Bunătatea ei, nici un băr
distanţa imensă care desparte veacul nostru de civi bat n-a putut-o atinge vreodată; graţia ei mai presus
lizaţia supra-fină, de negurile unor epoci barbare; nu de vigoarea noastră; iar crimele, ea le comite cu mai
ne mirăm, asa dar, că ele nu tin seama de sentimen- puţină ipocrizie şi cu mai mult pitoresc decât noi.
tul ridicolului, care caracterisează mai ales o educa- în amor nu le vom puteâ egala nicicând; şi energia
ţiune rafinată. Englezoaicele nu au avut nici odată unei Lady Macbeth nu e mai prejos, în esenţa ei, ca
prea dezvoltat în sufletul lor acest sentiment. Dar ne energia unui Cesar sau Napoleon. Şi când ne gân
uimeşte cu drept cuvânt cât de mult a progresat în- dim la ce a făcut o Ioana de Arc, ne spunem, că pa
trânsele procesul de disolvare care le-a îngroşat sen triotismul ei duios şi sublim întrece hotărât geniul şi
sibilitatea, le-a exaltat instinctul de dezordine, le-a puterea de voinţă a acestor doi cuceritori.
anihilat sexul. Ne uimeşte din parte-le această explo în virtuţi ca şi în crime femeia e mai simpatică
zie de răutate şi de sentimente grosolane. Ele nu decât noi bărbaţii, cu condiţia însă, ca actele lor bune
sunt capabile de delicateţă. Ele nu mai sunt femei. sau rele să poarte urmele sexului lor. Particularitatea
In ele n-a mai rămas decât energia elementară a fe- aceasta lipseşte, vai! faimoaselor sufragete. în tot ce
meei, care o întrece pe a noastră când izbucneşte cu fac ele se constată ceva dur, ceva ultra-masculin. Şi
violenţă; dar energia aceasta a turbulentelor anglo- lucrul acesta ne deconcertează şi -ne repugnă. încer
saxone e cheltuită într’o direcţie regretabilă, ca mij căm în faţa lui sentimentele pe cari le iscă în noi
loace dacă nu ca scop. vederea femeei cu barbă, ori mizerabila poltronerie
* a vreunui bărbat. *
163
