Page 4 - 1913-11
P. 4
Nu-mi place mişcarea sufragetelor. Şi sunt sigur
că femeile, femeile adevărate, acelea cari rămân femei Schite
j
în orice timp şi în orice împrejurări, m-ar consideră 1.
cu antipatie dacă le-aş declară contrariul. Ele m-ar
Tata taie, mama strânge
suspectă, cu drept cuvânt, că mi-aş fi denaturat sim
Lemnele din jur de el,
ţurile. A iubi sufragetele în scandaloasele lor mani Răzămat de-o buturugă
festări, echivalează cu a iubi cubismul în pictură. Şi
Stă uitat şi singurel.
una şi cealaltă din aceste simpatii ar denotă o per
vertire a instinctelor noastre elementare. I-e urât şi-ar vrea să plângă
Dar notaţi, cu toate acestea, că n-am spus până Dar îi vine-un gând viteaz:
acum că n-aş admite scopul pe care-1 urmăresc fe Cum să plângă el degeaba
meile londoneze. Sunt până la un punct pentru drep Când i-atâta treabă az...
tul femeilor şi îmi închipuesc că sunt, în această pri
vinţă, de acord cu mulţi oameni civilizaţi. Nu mă Şi c'o landără ’ndoită
pot obişnui însă cu mijloacele la cari recurg sufra Ce-i închipue-un topor
getele întru ajungerea acestui scop. Mijloacele acestea Ciocăneşte ’n buturugă
mă uluiesc si mă întristează. Ca un om ce are zor...
*
Nu-mi place mişcarea sufragetelor. în domeniul II.
nemărginit al facultăţilor lor, femeile ar aveâ atâtea Ceată, frig, noroi şi apă
arme mai potrivite, mai eficace mai feminine întru * Ce se scurge ’n brâu murdar,
dobândirea dreptului de vot. Ele sunt mamele, ele Ici şi colo mai mijeşte
sunt soţiile, ele sunt iubitele noastre. în toate timpu Raza unui felinar.
rile femeia ne-a stăpânit de fapt. Ea ne stăpâneşte
şi astăzi. De cele mai multe ori nu facem decât cele Fluere de fabrici, larmă
ce voeşte ea, dar ne place să nu ni-o mărturisim, ca De copii cu cărţi în mâni,
să nu rănim meschina noastră vanitate. Si vanitatea Lucrători ce ’ncep în silă
aceasta nu face decât să se excite si să se înăs- Munca unei săptămâni.
prească când femeile aruncă clădirile în văzduh cu
dinamită ori când incendiază fabricele de ceai. Larmă, zbucium, frig şi ceaţă
Şi mă gândesc acum la aeroplanul pe care l-am Şi de-asupra tuturor
văzut trecând astă toamnă deasupra Parisului, într’un Luptă soarele să nvingă
amurg glorios. A doua zi am aflat că fusese condus Neclintirea unui nor.
de aviatoarea franceză, Helene Dutriseu, una din cele ELENA FARAGO
mai îndrăzneţe cuceritoare ale văzduhului. De două ori a
căzut din înălţimi cu aparatul ei şi a fost bolnavă
de moarte. Aceasta n-a împedecat-o însă, de îndată
ce s-a însănătoşat, să se plimbe din nou în azur. Şi
am văzut-o şi eu la Grand Palais, pe această femee rAmAşrggl
admirabilă şi vitează. O femee? Nu, o fată tânără şi
gingaşă, cu o guriţă de copil, cu zâmbetul timid. După câteva zile de aşteptare plină de nelinişte,
Totul într’însa e de o nespusă graţie femenină. Dar însfârşit sosi cineva să se intereseze de odaie. De di
sufletul ei e mai energic decât al multor bărbaţi; cu mineaţă apăsă pe butonul clopoţelului la cvartirul a-
rajul ei este mai presus decât al multora dintre noi. cesta, care eră la marginea oraşului, în catul al cin-
Şi îmi zic, că nimic nu e mai frumos, mai simpatic, celea, de unde se desfăşură o privelişte încântătoare
mai respectabil decât feminismul, când el se manifestă înspre câmpie. In faţa odăiţei, peste drum, se ridica
în felul de mai sus. o căscioară acoperită cu ţiglă şi văruită în alb şi asta-I
*
făcea pe noul sosit să-şi aducă aminte de satul lui natal.
Nu-mi place mişcarea sufragetelor. Ea e antipa
Când deschise uşa, îi eşi în cale o femee îmbră
tică şi nedreaptă. Ea nu va culege nici un succes.
cată într’o haină de casă cam spălăcită.
Ea n-are dreptul la nici o admiraţie. Cu cât mai pa — Aici e odaia de închiriat ? Tânărul vorbeâ în
triotică, mai binefăcătoare şi mai favorabilă femenis-
cet, încât părea, că-i cade greu să rostească cuvintele.
mului e bunăoară simpla prezenţă la un bal a fru
— Da, da... v’o pot şi arătă, dacă osteniţi înlă-
moaselor ardelene în admirabilul lor port naţional?
untru. Numai o clipă, vă rog, să aveţi răbdare — şi
femeea deschise uşa, care răspundeâ în antişambră. Cio
căni nerăbdătoare şi zise: Elisabeto! Elisabeto, a venit
un domn, care doreşte să vadă odaia.
Dinlăuntru răspunse un glas duios de fată.
