Page 8 - 1913-11
P. 8
Noul preşedinte al republicei franceze, Raymond Poincare, preluând dela antecesorul său conducerea Franciei.
în şirul prim dela stânga spre dreapta 1. e fostul preşedinte' Loubet; 2. preşedintele din urmă Fallieres; 3. pre
şedintele actual R. Poincare; 4. preşedintele dietei Deschanel; 5. ministrul preşedinte Briand.
Şi-am auzit în nopţile târzii,
Voi na ştiţi... Strident, ca versul cel de cucuvae,
Ce cântă pe clopotniţe ’nvechite.
Al vostru cântec întrerupt
Voi nu ştiţi ce-i iubirea. Nu ştiţi focul,
Care trezeşte n suflete avântul De strigăt şi pahare sfărâmate,
Şi ochii spre lumină îi îndreaptă. De râsul crunt al celor ce se vând.
Şi urletul de fiară ne ' mblânzită
Amestecat cu şuerul reptilei
Văzui o tânără fecioară,
E cântul vostru !
O sfântă întrupare-a bunătăţei,
Privirea ei, un imn al tinereţei,
Cuvântul ei părea menit s aline Voi nu ştiţi ce e lupta.
Pe fraţii voştri i-am văzut plângând,
întreaga suferinţă omenească.
îngenunchiaţi, tumult dispreţuit,
Văzui o tânără fecioară.
In urma ei, ca un blestem al vremei, Ce nu cutează braţul să ridice
Venea un tânăr palid, fiu netrebnic Şi să zdrobească vipera flămândă,
Al nopţilor pierdute în orgie, Ci vrea ’n prostia lor s’o îmblânzească,
Şi-o bagă n sân...
Venea cu ochii schânteind de doiul
Pe fraţii voştri i-am văzut în lanţuri
Acestui corp curat ca faptul zilei.
Văzuse crinul mârşava omidă, Şi-am auzit chemarea lor de jale,
Şi se ţâră nemernică spre dânsul. Voi aţi fugit mişelnic dela dânşii,
Căci vă cuprinde groaza de şivoiul
...Iar voi numiţi păcatul lui iubire!
Păraelor de sânge ce se varsă,
Prinos menit din veacuri Libertăţei,
Voi nu ştiţi ce e cântecul. Eu codrul Şi mai uşor vă pare lanţul
îl auzii bătui de vântul serei, Decât strălucitorul scut şi spada.
Cântarea lui părea fanfara oastei,
De mult uitarăţi laurul izbândei,
Ce vine din război biruitoare.
Pe care moşii voştri îl purtarâ,
Şi-am ascultat, în zi de Mai,
Zefirul, cum în cântec de iubire O, epigoni! Şi mai aveţi curajul
Ca să rostiţi cuvântul „Libertate?...“
îşi legănă cicoarele n câmpii,
Iar sus de tot, acelaş cântec sfânt I. U. SORICU
Spre soare l îndreptase ciocârlia.
