Page 10 - 1913-12

Vedere din Port-Arhur: Urme de gloanţe de tun rămase pe zidurile cetăţii.

— N’are a face. Mânia, ce mi-a pricinuit-o cu — Nu fi aşa îngâmfat, nătărăule ! Ai biruit, dar
răspunsul lui copilăresc, încă nu s’a potolit, ci s’a mărit ar trebui să verşi lacrimi...
încă. Doar chiar în clipa, când s’a rostogolit în ţărână, — Pentru ce? — întrebă Nabuzar, mirat.
rânjea cu ironie... — Pentrucă cel ce zimbeşte şi în agonie, e să-
Apoi strigă deodată: mânţie de zei...
— Aduceţi-mi o căruţă de luptă, să leg de ea Nabuzar râse:
pe acest nevrâstnic, ce şi-a bătut joc de mine, şi în agonie! — Cu atât e mai mare biruinţa mea, că l-am re­
Rabsaris spuse cu spaimă: pus pe cel ce eră înrudit cu zeii...
— Să nu cutezi! Mortul va cere răzbunare. Râsul lui era brutal; mulţi îşi întorceau capetele,
II rugară cu toţii: să nu-1 mai vadă. S’auzi un ropot de copite: se apro­
— Să nu faci acest lucru! — dar el rămase neîn­ pia o căruţă trasă de doi cai albi.
duplecat. Un asirian strigă, cu glas puternic:
O sete de sânge îi impurpură faţa. Intreveni, şi — In laturi!
Holofern, cu faţa întunecată: — Aduceţi căruţa — strigă Nabuzar. — Lăsaţi să-I
— Şi eu sunt stăpânit de o ură adâncă faţă de târăi în jurul zidurilor pe acest cloţan, să ştie cei din
ovrei — şi ameninţă cu pumnul înspre Betuluia, în Betulia, ce soarte-i aşteaptă!
vremece dinţii lui albi ieşiau la iveală — dar sunt de Căruţa se opri lângă mort.
părerea, să nu-1 legi de căruţă, căci a fost un erou Nabuzar porunci:
adevărat şi amintirea eroilor e sfântă... — Legaţi-1 de căruţă... tărâţi-1 pe picioare!
Bilbo se plecă peste mort. Mulţi se înfiorară, căci glasul lui sămănâ cu mâ­
— Cât e de tiner! Faţa lui e fragedă, catifelată, râitul unei fiare setoase de sânge.
ca a unei fecioare! Soldaţii pregăteau frânghiile şi lanţurile; Bilbo se
— Ce braţe! — exclamă Holofern. proşternu în faţa lui Holofern :
— Ce piept! — Stăpâne, opreşte-1!
— Ce musculatură ! Holofern nu răspunse. Nabuzar se apropiase de
— Şi o lance nătângă l-a omorît, dimpreună cu căruţă şi priviâ soldaţii.
nădejdile frumoase, pe cari un neam întreg... Tompar se rugă şi el:
— L’a omorât — repetă Tompar. — Opreşte-1! Mă doare când văd ce face...
Nebunul adause: Holofern ridică din umeri:
— Mi se pare, că aveâ logodnică... — Biruitorul are anumite drepturi... nu-1 pot opri...
— De ce n’a rămas lângă fuste? Bilbo strigă înfuriat:
De ce şi-a măsurat puterile cu un om mult mai — Drepturile aceste sunt o infamie! Când se va
de seamă ca el? Zeii pedepsesc pe ceice se încred pune capăt acestei nelegiuiri ?
prea mult... Tompar adause, cam timid:
Bilbo răspunse: — E, ’ntr’adevăr, o nelegiuire!

186