Page 3 - 1913-12
P. 3
TRANDAFIRUL ALBASTRU — Dar de farse te mai ţii ?
— M-am lăsat şi de ele... Adecă nu, le-am mai
rărit... Dacă vrei să prânzim împreună, atunci am să-ţi
CORNELIU MOLDOVANU
povestesc una nostimă de tot, pe care o poţi scrie...
Vrei?
Perdusem cu totul urma prietinului meu Vily
Tălpeanu, pe care-1 ştiam judecător în provincie. îmi — Cu plăcere, dar unde să mâncăm?
— La mine, m-am mutat în Bucureşti.
reaminteam de dânsul rar, când cetiam prin ziare vreo — De când?
nouă mişcare în magistratură, şi astfel îi vedeam nu — De vreo zece zile. M-am şi instalat. Ministrul
mele zburând dela Corabia la Hârlău, ori dela Piua- meu, care pe lângă că-i un erudit, e şi un om de
Petrii la Calafat, după cum îl aruncă destinul... Alte spirit, a făcut atâta haz de gluma mea patriotică cu
ori, îi ceteam numele în dările de seamă din provin schimbarea numelui, încât mi-a îngăduit să-i cer o
cie, cu prilejul vreunui scandal ori al vreunei sărbări, favoare.
în care Vily eră amestecat fie ca „abilul conducător „Să mă trimiteti la Silistra, excelentă!
al cotilionului“, fie ca autorul vreunei farse iscusite,
care-i atrăgea în cele din urmă mutarea într’altă parte — încă... nu se poate, — îmi răspunse ministrul
a ţării... Căci Vily eră o fire neastâmpărată: băiat sentenţios.
chipeş, bogat şi de inimă, căută să ucidă vremea şi — Atunci cer Bucureştiul... Şi m-a mutat. Am
plictiseala vieţii rustice, punând la cale fel de fel de isbutit cu o glumă să dobândesc ceea ce nu mi-au
putut înlesni protecţia tuturor deputaţilor pe care-i
năzdrăvănii care mai întotdeauna se încheiau printr’o...
transferare din motive de disciplină. Aşa odată a tri am în familie..."
mes pe primar cale de-o poştă, sub cuvânt că soseşte Pe drum, Vily a început să-mi povestească cu
un ministru dela Bucureşti şi c’ar puteâ să capete o multă culoare şi abondenţă de amănunte, întâmplarea
decoraţie, iar altă dată a chemat pompierii dela oraş, lui din vara trecută. îmi ziceam în minte, că trebue
telefonând pe socoteala arendaşului grec, căruia i se să le înflorească şi cu ceva dela dânsul.
aprinseseră... călcâile după o fată din târguşor... „Mă dragule, eu am botezat păţania mea cu un
Mi-1 aduceam aminte pe Vily din liceu, făcând titlu foarte poetic : Legenda trandafirului albastru!... îţi
şotii pedagogilor, ori umplând cu râsul său sănătos place?... Atunci ascultă-mă, fără să mă întrerupi".
coridoarele reci ale internatului, şi astfel, mulţumită *
lui, cei din urmă ani de şcoală ml-au fost darnici în „Eram astăvară la Slănic în Moldova. Mă cul
veselie... cam de vreme şi mă sculam târziu, cum mi-e obiceiul.
într’o dimineaţă, pe când îmi sorbeam capuţine- Ziua făceam cură de lichioruri şi vinuri exotice. Aveam
rul la cafenea, plimbându-mi ochii dela titlurile ulti bani destui şi entuziasm pentru doi. Dar tu ştii cum
melor telegrame din ziar asupra diferendului româno- dela Slănic... Cocote deloc, le cam duci dorul.’.. A ve
bulgar, la părul buclat şi nasul subţire al casieriţei, nit una din Bucureşti, dar eforii au gonit-o din pri
începui să râd singur, descifrând în coada unui ar cină c-o reclamaseră fetele şi cucoanele, sub cuvânt
ticol o nouă glumă a lui Vily: „Potrivit art. 17 din că le face concurenţă sentimentală. Ce-i dreptul, noi
legea numelor, dl Vily Tălpeanu, magistrat, îşi adaugă băeţii ne ţineam gârlă după ea, iar fetele rămâneau
la nume cuvântul Silistra, numindu-se pe viitor Vily singure. Căci, uitasem să-ţi spun, niciodată nu s-au
Tălpeanu-Silistra". adunat la Slănic fete mai frumoase ca în vara trecută.
Abia eşisem în stradă ca să iau puţin aer şi Vreo câteva din ele s-au şi logodit chiar acolo... Dacă
să-mi isprăvesc şirul gândurilor, când simţii o straş au ceva bun staţiunile astea balenare, vorbesc de cei
nică scuturare de umăr: sănătoşi, este că mai dau de lucru funcţionarilor dela
„Vily!... Vily-Silistra!...“ ofiţerul stării civile... Petrecându-ţi toată’ ziua în tovă
Ne-am îmbrăţişat cu atâta căldură încât trecă răşia fetelor, sfârşeşti prin a te molipsi şi tu de amor
torii se opreau ca să zimbească. platonic, şi logodnâ-i gata. N-ai încotro...
„Ce mai faci Vilişor dragă? „Mie unul nu-mi plăcea nici o fată. Mi se pă
— Cum vezi şi tu... reau piţigăiate şi fără duh, cu toate că ciripeau bini
— Versuri ai mai comis? şor limba lui Marcel Prevost şi purtau rochii după
— M-am lăsat. gustul parizian.
179
