Page 5 - 1913-12
P. 5
fără de mine... îţi voi povesti în casă, cum m’am răz- — Dacă doriţi, de ce nu...
iunat. Am ajuns. Un gând îmi ’fulgeră creerul. Găsisem mijlocul să
*
mă răzbun.
Vily se opri o clipă. îşi şterse fruntea înfierbân- — Plecaţi seara la şease, nu-i aşa? Atunci să
ată de avântul povestirii, apoi mă împinse uşor de pornim în pădure la ceasurile patru, şi să ne întoar
imăr pe poarta unei clădiri încăpătoare. Urcarăm scă- cem la cinci şi jumătate, tocmai la timp... Cu chipul
ile, şi prietenul meu mă întovărăşi în salonaşul unui acesta, veţi puteâ plecă, ducând o ultimă impresie
uxos apartament. plăcută din Slănic. — Suntem înţeleşi nu-i aşa?
„N’am găsit casă mai bună, pentru cât plătesc, Toată noaptea am chibzuit planul răzbunării până
n mijlocul anului e greu. Am închiriat-o pe asta fiindcă
în cele mai neînsemnate amănunte, aşa că nu mă în
ire confort: bae, telefon, de toate... Vrei un lichior?.. doiam de triumf".
i foarte bun... Mai bem câte unul?...
După o pauză: în ziua din urmă, la patru după amiazi, înaintam
„...Şi cum îţi spuneam, dragul meu, trandafirul alături pe poteca de sub umbrare, care duce în inima
ilbastru mă ameţise cu aroma-i cuceritoare, dar mă pădurii, acolo unde clocoteşte apa Slănicului spume
ănise dureros cu spinii lui otrăviţi... Şeapte zile, cât gând peste pragul stâncilor. Tăceam amândoi. Eu aş
mi mai stat la Slănic, am fost foarte plouat, cu toate teptam par’că să prind firul primelor cuvinte. După
:ă vremea eră frumoasă... Mă întâlneam cu fata zilnic, câteva fraze pregătitoare, începui o declaraţie de dra
Iar amândoi eram schimbaţi. Ea avea întotdeauna goste ferbinte, colorată cu gesturi sugestive, cu sus
ierul c’ar vrea să-mi destăinuiască ceva, — eu, umilit pine prelungi, — însfârşit respiram prin toate fibrele
;i acru, îmi muşcam buza de ciudă şi de dragoste. numai patimă tânără şi neastâmpărată, ca un adevă
3 iubeam ca un naiv, pătimaş şi nesocotit cum iu rat îndrăgostit ce eram... Fiecărui cuvânt rostit, îi mă
besc studenţii, — şi totuş, nu mă puteam despărţi surăm ecoul şi puterea convingerii citind în ochii ei
ie gândul răzbunării. Simţiam, că trebue să îndepli- lăcrimători de bucurie. îi luai mâna într’a mea, o des-
lesc o faptă deosebită, care să mă înalţe în ochii ei merdai ca pe-o pisică, o apropiei de buzele mele arse,
şi să mă împace cu mine însumi. Aş fi vrut s’o văd şi după o perindare de mişcări repezi şi izbutite, îi
unecând într’o prăpastie, ca să-i pot scăpă viaţa, ori prinsei capul peste umăr, acoperindu-1 cu sărutări
fugărită prin codri de vreo fiară, pe care s’o sugrum neînfrânate...
vitejeşte. Cu fiecare ceas care trecea, trandafirul al Ce clipe dumnezeeşti! Plângeam ; ea mă privea
bastru îşi pierdea din strălucire. îşi închidea petalele bună, dulce, mângâietoare...
veseliei... Tulbure şi tristă, îmi cercetă într’ascuns su După ce mă liniştii, cercetai ceasornicul: cinci!
fletul meu, tot atât de tulbure şi trist... Un zimbet amar mi se încâlci în musteţi: cinci cea
într’o seară, pe când ne plimbam tăcuţi pe aleea suri!... Bun de tot!... Am învins!...
îngustă a parcului, îmi spuse cu o uşoară tulburare Pornirăm înapoi pe potecă la braţ, luându-ne în
în glas: toate felurile rămas bun. Făgădueli pentru viitor, fju-
„Mâne plecăm... răminte, visuri de fericire... Am ajuns la otel cu câteva
— Da? Aşa de curând?... adăugai eu cu prefă minute înainte de-a sosi trăsura. Pe când ea suia şi
cută nepăsare, pe când inima mi se strângeâ ca o scoborâ scările pentru a-şi rândui cuferile, eu cugetam
lămâe uscată. la planul meu, şi-mi dădeam seama, că-mi lipseşte
— Ce-ar fi — reluă ea, — dac’am merge mâne curajul de-a-1 duce până la capăt. Triumfasem, dar nu
la cascadă, înainte de-a... ne... despărţi!... izbutisem să mă reabilitez... îmi dădeam seama foarte
Vedere din Port-Arthur: Un tun de cetate, din care Ruşii aruncau ploaie de foc asupra vaselor de războiu japoneze.