Page 5 - 1913-12
P. 5

fără de mine... îţi voi povesti în casă, cum m’am răz-    —  Dacă doriţi, de ce nu...
  iunat. Am ajuns.                                          Un gând îmi ’fulgeră creerul. Găsisem mijlocul să
                          *
                                                       mă răzbun.
      Vily se opri o clipă. îşi şterse fruntea înfierbân-   —  Plecaţi  seara  la  şease,  nu-i  aşa?  Atunci  să
  ată de avântul povestirii, apoi mă împinse uşor de   pornim în pădure la ceasurile patru, şi să ne întoar­
  imăr pe poarta unei clădiri încăpătoare. Urcarăm scă-  cem la cinci şi jumătate, tocmai la timp... Cu chipul
  ile, şi prietenul meu mă întovărăşi în salonaşul unui   acesta,  veţi  puteâ  plecă,  ducând  o  ultimă  impresie
  uxos apartament.                                     plăcută din Slănic. — Suntem înţeleşi nu-i aşa?
       „N’am găsit casă mai bună, pentru cât plătesc,       Toată noaptea am chibzuit planul răzbunării până
  n mijlocul anului e greu. Am închiriat-o pe asta fiindcă
                                                       în cele mai neînsemnate amănunte, aşa că nu mă în­
  ire confort: bae, telefon, de toate... Vrei un lichior?..   doiam de triumf".
  i foarte bun... Mai bem câte unul?...
       După o pauză:                                        în ziua din urmă, la patru după amiazi, înaintam
       „...Şi  cum  îţi  spuneam,  dragul  meu,  trandafirul   alături pe poteca de sub umbrare, care duce în inima
  ilbastru  mă  ameţise  cu  aroma-i  cuceritoare,  dar  mă   pădurii, acolo unde clocoteşte apa Slănicului spume­
  ănise dureros cu spinii lui otrăviţi... Şeapte zile, cât   gând peste pragul stâncilor. Tăceam amândoi. Eu aş­
  mi mai stat la Slănic, am fost foarte plouat, cu toate   teptam par’că să prind firul primelor cuvinte. După
  :ă vremea eră frumoasă... Mă întâlneam cu fata zilnic,  câteva fraze pregătitoare, începui o declaraţie de dra­
  Iar  amândoi  eram  schimbaţi.  Ea  avea  întotdeauna   goste ferbinte, colorată cu gesturi sugestive, cu sus­
  ierul c’ar vrea să-mi destăinuiască ceva, — eu, umilit   pine prelungi, — însfârşit respiram prin toate fibrele
  ;i  acru,  îmi  muşcam  buza  de  ciudă  şi  de  dragoste.   numai patimă tânără şi neastâmpărată, ca un adevă­
  3 iubeam ca un naiv, pătimaş şi nesocotit cum iu­    rat îndrăgostit ce eram... Fiecărui cuvânt rostit, îi mă­
  besc  studenţii,  —  şi  totuş,  nu  mă  puteam  despărţi   surăm ecoul şi puterea convingerii citind în ochii ei
  ie gândul răzbunării. Simţiam, că trebue să îndepli-   lăcrimători de bucurie. îi luai mâna într’a mea, o des-
  lesc o faptă deosebită, care să mă înalţe în ochii ei   merdai ca pe-o pisică, o apropiei de buzele mele arse,
  şi să mă împace cu mine însumi. Aş fi vrut s’o văd   şi  după  o perindare  de  mişcări repezi şi izbutite, îi
  unecând într’o prăpastie, ca să-i pot scăpă viaţa, ori   prinsei  capul  peste  umăr,  acoperindu-1  cu  sărutări
  fugărită prin codri de vreo fiară, pe care s’o sugrum   neînfrânate...
  vitejeşte.  Cu  fiecare  ceas  care  trecea,  trandafirul  al­  Ce clipe dumnezeeşti! Plângeam ; ea mă privea
  bastru îşi pierdea din strălucire. îşi închidea petalele   bună, dulce, mângâietoare...
  veseliei... Tulbure şi tristă, îmi cercetă într’ascuns su­  După ce mă liniştii, cercetai ceasornicul: cinci!
  fletul meu, tot atât de tulbure şi trist...          Un zimbet amar mi se încâlci în musteţi: cinci cea­
       într’o seară, pe când ne plimbam tăcuţi pe aleea   suri!... Bun de tot!... Am învins!...
  îngustă a parcului, îmi spuse cu o uşoară tulburare       Pornirăm înapoi pe potecă la braţ, luându-ne în
  în glas:                                             toate felurile rămas bun. Făgădueli pentru viitor, fju-
       „Mâne plecăm...                                 răminte, visuri de fericire... Am ajuns la otel cu câteva
       —  Da? Aşa de curând?... adăugai eu cu prefă­   minute  înainte de-a sosi trăsura. Pe când ea suia şi
  cută  nepăsare,  pe  când  inima  mi  se  strângeâ  ca  o   scoborâ scările pentru a-şi rândui cuferile, eu cugetam
  lămâe uscată.                                        la  planul  meu,  şi-mi  dădeam  seama,  că-mi  lipseşte
       —  Ce-ar fi — reluă ea, — dac’am merge mâne     curajul de-a-1 duce până la capăt. Triumfasem, dar nu
  la cascadă, înainte de-a... ne... despărţi!...       izbutisem să mă reabilitez... îmi dădeam seama foarte




































         Vedere din Port-Arthur: Un tun de cetate, din care Ruşii aruncau ploaie de foc asupra vaselor de războiu japoneze.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10