Page 3 - 1913-13
P. 3

FANTOMA...                                           aceeaş  vreme,  rângetul  de  biruinţă  al  celor  ce  trăesc
                                                       din  belşug...  Sunt  paradoxul  alcătuirilor  omeneşti;  sunt
  AL. CIURA                                            inima  miloasă,  ce  se  înfioară  de  cea  mai  mică  injurie
                                                       şi  sunt  fiara  sătoasă  de  sânge,  ce  sfâşie  totul  şi  nu
       La  leagănul  de  mătasă  al  prinţului  pe  care  legă­  mă  opresc  să  scurm  nici  cadavrele  din  groapă...  Sunt
  turile  familiare  sau  diplomatice  îl  ridică,  cu  vremea,  un  geniu  înnebunit  sau  un  nebun  genial  -  e  abia  un
  în  fruntea  unei  ţări,  ursitoarele  obişnuesc  a  întârziâ  şi  pas  dela  una  la  altal  -  sunt  întruparea  milei  fără  mar­
  a întinde vorba...                                   gini şi a răzbunării celei mai crunte...
       E  o  muncă  aşa  de  uşoară  şi  de  plăcută  pentru   Ursitoarele se înghesuesc speriate într’un ungher.
  ele,  când  nu  au  să  se  certe,  nici  să  discute  mai  înde­  —  Să  nu  vă  turburaţi  -  urmă  fantoma  -  am  şi
  lungat, vieaţa noului crai.                          eu  dreptul  meu  de  a  trăî,  alături  de  voi.  Iată,  voi  aţi
       împărţesc darurile din belşug, cum se cuvine unui  risipit  între  scutecele  de  mătasă  ale  acestui  copilaş
  cap  împodobit  cu  strălucirea  viitoare  a  coroanei  de  atâta  belşug  şi  atâta  fericire  1  Credeţi  voi,  că  e  lucru
  aur...  şi  descurcă  în  linişte  tortul  lor  fermecat,  până   cuminte,  ce  aţi  făcut?  Ce  se  va  alege  din  acest  băiat
  târziu în noapte, când stelele prind să pălească...  nevinovat,  când  toate  bunurile  vieţii  îi  vor  cădea  în
       Sgârcenia  lor  de  altedăţi  află  acum  prilej  de  ri­  poală  dea  gata?  Nu-şi  va  pierde  oare  cumpătul?  Nu
  sipă  nebună.  Ce  să-i  ursim  acestui  băeţel  plăpând,  ce  va  veni  o  vreme,  să-şi  închipue,  că  toată  lumea  asta
  doarme între perne, găngurind, întinzându-şi, în neştire,  e  alcătuită  numai  pentru  el  şi  fericirea  lui?  Nu-şi  va
  degetuţele  trandafirii?  îi  dăm  toate  comorile  lumii  1  îi  pierde  minţile,  ca  acei  cezari  din  Roma,  cari  se  scăl­
  trebue  avere?  îi  dăm  milioanei  Vrea  cea  mai  frumoasă   dau  în  sânge  şi  înotau  în  orgiile  cele  mai  scârboase,
  femeie  din  lume?  I-o  dăm;  poate  să  aleagă  între  fru­  aşteptând,  în  aceeaş  vreme,  să  li-se  ridice  temple  şi
  museţile  cele  mai  alese...  O  clipire  involuntară  a  ge­  altare,  şi  să  li-se  deâ  închinarea,  ce  se  cuvine  numai
  nelor  lui,  va  face  să  tresalte  de  fiori  atâtea  fecioare  zeilor?
  ruşinoasei  îi  trebuesc  biruinţe  şi  trofee?  Vor  veni  şi   Vedeţi,  cât  sunteţi  de  ridicule,  cu  mintea  voastră
  aceste, vor  veni toate  darurile lumii —  i le  împrăştiem   de femei uşuratece?
  din belşug, cu amândouă mânile...                          De  aceea  vin  eu  şi  mă  amestec  întotdeauna  în
       Şi  ele  scutură  zimbind,  între  scutecele  de  mătasă   daraverile  voastre,  decâteori  aruncaţi  prea  cu  multă
  ale  nou  născutului,  cornul  de  aur,  cornul  belşugului,  risipă darurile voastre de ursitoare...
  ce cuprinde toate bunătăţile acestei vieţi pământene.     Am şi eu rostul meu, ca şi voi.
       Deodată  zimbetul  lor paşnic  e  surprins  de o  apa­  Mititelul  din  faşă  se  va  împărtăşi  de  toate  daru­
  riţie  stranie,  ce  s’a  strecurat  între  ele  prin  geamul  rile,  ce  i-aţi  sorociţi  'Va  fi  frumos  şi  tânăr,  va  adună
  închis, prin uşa încuiată.                           averi  imenze,  fără  să  cunoască  vr’odată  lipsa;  fruntea
       E  o  fantomă,  cu  capul  de  mort,  învelită  într’un  lui  va  fi  împodobită  de  coroana  de  aur  şi  în  mână  va
  linţoliu cenuşiu, prin care se desluşesc ciolanele ascuţite.  ţinea  schiptrul  puterii...  milioane  de  supuşi  se  vor  proş-
       —  Cine eşti tu ? - întreabă ele speriate.      terne în faţa lui...
       —  Eu  sunt  fantomă...  o  fantomă  ce  nu  există  şi   Ce  s’ar  alege  de  acest  băiat  plăpând,  dacă  nu
  totuş  micuţul  din  leagăn  se  va  întâlni cu  mine,  în cur­  aş  îi  şi  eu  alături,  sâ-1  trezesc  din  când  în  când,  din
  sul  vieţii...  Eu  sunt  o  alcătuire  ciudată,  din  lacrimile  visul lui fascinător?
  ce  curg  în  tăcere,  din  suspinele  celor  obidiţi  —  şi  din   Eu  îl  urmăresc  pas  de  pas,  îl  povăţuesc  şi  îl
  zingănitul  argintiu  al  păharelor  subţiri  de  şampanie,  mustru  cu  blândeţă  sau  cu  asprime,  decâteori  săvâr­
  ce  se  ciocnesc  îndeolaltă,  la  masa  celor  bogaţi...  Sunt  şeşte  vreo  faptă  rea.  Cine  ar  îndrăsnî  să-l  mustre,  din
  foamea  şi  mizeria  în  care  se  zbat  milioanele,  şi,  în  ceata linguşitorilor, ce-1 înconjoară, dacă nu aş fi eu?
   1   2   3   4   5   6   7   8