Page 5 - 1913-13
P. 5

Dar un acord, abia, de săibătoare,                    Şi  resalută  pe  bătrânul  venerabil,  cu  o  închinare
     Şi veselia moare, toată moare                    din cap.
     Topită ’n plânsul redeschisei rane.
                                                           —  Fii salutat, cel mai mare şi mai glorios viteaz!
     Şi plânsu-i strâng în vers, că scump ca miru-i,   Eu  sunt  Gotoniel  din  Sfatul  cel  sfânt...  aceştia  sunt
     Când tu, durerea legilor tirane,                trimişii Betuliei...
     Sfarmi şubredele lanţuri şi mă birui.                 —  Fii  salutat,  venerabile  bătrân  si  voi  trimişilor!
                                   NICHIFOR CRAINIC   Pace vouă! De unde atâta cinste, că aţi venit la mine?
                                                           Gotoniel făcu paşi în faţa lui.
                                                           —  Stăpâne,  ziua  de  azi  e  jalnică  pentru  noi  —
                                                      zise  el  cu  glas  tremurător.  —  Betulia  se  tânguieşte.  S’a
 r LOAREA BETGLIEI                                    întunecat steaua mândriei noastre. Ieroboam a căzut...
                                                           — Aşa i-a fost sfârşitul... — răspunse Holofern încet.
   ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILON1ANÂ
                                                           —  Ne-am  înfăţişat  înaintea  frunţii  tale  strălucite,
          DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
                                                      cu  marea rugăminte, să ne dai osemintele acestui viteaz
  RAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA                 fiu al Betuliei...
                                                           Holofern arătă spre Nabuzar:
                       XVII.                - 11 _
                                                           —  Iată, aci e Nabuzar, comandantul pedestraşilor;
                     Tăcere!..                        cadavrul e al lui, roagă-1 pe biruitor, Gotoniel.
     Solia  Betulienilor  sosi:  Gotoniel,  Abialbon,  Hes-   Acesta se apropie de Nabuzar:
 ai  şi  Boaz.  Erâ  şi  o  fată  cu  numele  Debora,  în  haine   —  Viteazule glorios, îndură-te şi redă-ne cadavrul
 lbe de jale.                                         lui Ieroboam.
     In  urma  lor  doi  luptători  betulieni  nearmaţi  adu-   El aruncă soldaţilor frânele şi se apropie de ei.
 eau două coşuri mari.                                     —  Inţeleptule  din  Betulia,  îmi  pare  rău  de  oste­
     Se opriră la câţiva paşi.                        neala voastră, dar nu vă pot reda cadavrul...
          Un soldat asirian ce-i întovărăşâ se opri în faţa   —  Indură-se  inima  ta,  ca  să  adaogi  o  faptă  bună
     ji Holofern şi anunţă, închinându-se până la pământ:  mai  mult,  la  cuvântul  marinimiei  tale.  Dâ-ne  cadavrul
     —  Iată, au sosit trimişii din Betulia.          lui  Ieroboam,  să-l  îngropăm  după  obiceiul  credinţei
     Trimişii  se  apropiară,  la  un  semn  a  lui  Holofern.   noastre!
 jotoniel îşi închină pletele cărunte:                     Nabuzar arătă spre cadavru :
     — Tu eşti Holofern, stăpânul oştilor?                 —  E al meu !
     —  Eu sunt.                                           Numai  atunci  observară  trimişii,  că  Ieroboam  erâ
                                                                                                           197
   1   2   3   4   5   6   7   8