Page 10 - 1913-14
P. 10
— Vin şi eu cu tine... 5. Ridică-se judecăţile tale de cătră faţa lui, preste
— Treci în cortul tău, — îi zise Holofern, şi apro- toţi vrăşmaşii săi se va stăpâni.
piindu-se de cortul visteriei, zimbi tainic, în barba lui 6. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clăti din
întunecată. neam în neam fără de rău.
XIX. 7. A cărui gură de blăstem este plină şi de amă
Cântare Domnului. răciune, şi de viclenie; sub limba lui osteneală şi
durere.
Iudita şedea în cortul visteriei, iar la picioarele
8. El şede întru pândă cu cei bogaţi întru ascun
ei eră Lia.
suri, ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel
Şi Iudita plângea, şi Lia plângea şi ea...
sărac se uită.
II deplângeau pe Ieroboam ; pe întreg Israilul.
9. Pândeşte întru ascuns, ca leul în culcuşul său,
Şi nu îndrăzneau să se bocească cu glas înalt, ca
ca să apuce pe săracul, când îl va trage pe el, în laţul
să nu se trădeze, căci toată lumea ştiâ, că ea venise
său îl va smeri pe el.
în tabără, ca să trădeze şi să prăpădească Betulia.
10 Pleca-se-va şi va cădea, când va stăpâni el pe
Dacă ar auzi-o, sau ar vedeâ-o bocindu-se, ar zice
cei săraci.
cu toţii: vedeţi-o că plânge, nu a venit deci cu gând
11. Că a zis întru inima sa: uitat-a Dumnezeu,
de răzbunare, ci ca să şpioneze... şi i-ar sfârticâ hainele
întors-a faţa sa, ca să nu vadă până în sfârşit.
şi ar biciui-o, apoi i-ar pune gâtul sub neînduratul pa
Cântarea răzbăteâ, ca coarda de chitară, ce abia
loş babilonean...
se aude. Apoi adauseră cu un suspin de îndemn:
îşi suprimă jalea sgomotoasă, şi făcu semn Liei,
12. Scoală-te, Doamne Dumnezeul meu, înalţe-se
să tacă şi ea. îşi mulcomi inima, deşi îi eră încărcată
mâna ta, nu uită de săracii tăi până în sfârşit.
de durere şi desnădăjduire. Şi Adonai se îndură spre
13. Pentru ce a mâniat cel fără de lege pe Dum
ea. Ii trimise o roză de nădejde, un psalm, ce-i împrăş
nezeu ? Că a zis întru inima sa: Nu va cerca.
tia mâhnirea şi îi trezia credinţa mângăitoare.
14. Tu vezi, că tu la durere şi la suferinţă priveşti,
îşi reţinu lacrimile, dar mâhnirea trebuia să i se
ca să o dai în mânile tale: Ţie ţi-s’a lăsat săracul; să
reverse totuş din inimă, prin glasul unui psalm al re
racului tu fi-i ajutător.
gelui David*, în care se imploară scăparea din robie :
15. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău; cer-
1. Pentru ce, Doamne, stai departe, treci cu ve
ca-se-va păcatul lui şi nu se va află.
derea în vremi potrivite, întru necazuri ?
16. Domnul e împărat în veac şi în veacul veacu
Cântau foarte frumos şi mulcom :
lui ; periţi, neamuri, din pământul lui.
2. Până când se mândreşte cel fără de Dumnezeu,
17. Dorinţa săracilor o ai ascultat, Doamne, la
arde săracul, prinde-se întru sfaturile, cari le gândesc.
gătirea inimii lor a luat aminte urechea ta.
3. Că se laudă păcătosul întru poftele sufletului
18. Judecă săracului şi smeritului, ca să nu mai
său, şi cel ce face strâmbătate, bine se cuvântează.
adaogă a se mări omul pe pământ...
4. Intăritat-a cel păcătos pe Domnul, după mul
Psalmul se sfârşise şi ele se înveseliră cu bucurie
ţimea mâniei lui nu va căută. Nu este Dumnezeu înain
mare, căci nădăjduiau întru Domnul.
tea lui; spurcă-se căile lui în toată vremea.
Un soldat dete la o parte perdeaua cortului şi
* Din psalm IX. Nota trad. anunţă:
— Vine Holofern!
Şi când păgânul Holofern intră, Iudita era iarăş
frumoasă şi zimbitoare, ca îngerul Domnului.
— urmează —
Rugăm pe onoraţii noştri
abonaţi, al căror abonament
a espirat cu 1 Aprilie, ca să
binevoiască a se îngriji de re-
înoirea lui în grabă, ca revista
f
să nu li se sisteze.
Cea mai mică carte din lume, care nu-i
nici cât degetul de mare. E proprietatea
familiei regale din Anglia şi conţine un
mare număr de poeme de-ale lui Sha-
kespeare precum şi diferite portrete.
