Page 11 - 1913-14

FLORI DE-O ZI gurile se vor porni să răstoarne litru şi oamenii cei mai pacinici se
brazde negre ce vor ascunde în a-
dedau la măcelurile cele mai oribile.
dâncul lor sămânţa dătătoare de — In atmosfera ameţitoare a războiu­
viaţă... Firicelele de iarbă au înce­ lui sunt cuprinşi de o furie animalică
Când primăvara vine... put să răzbată ici-colo şi copacii îşi şi toată judecata lor rece se tulbură
întind ramii înţepeniţi, din cari ţiş- şi alunecă, cu o celeritate uimitoare,
Mă plimbam, în mângâierea ra­ neşte seva vieţii. pe panta cruzimii. Tot lustrul civi-
zelor primăvăratice, şi aruncai plic­ Un stol de ciori se roteşte cron­ lisaziţiei dispare şi instinctele anima­
tisit ţigara, ce arsese numai pe ju­ cănind deasupra câmpului pustiu, lice, cari dormitau în mase, se tre­
mătate. Ce lipsă aveam, să mă mai unde obişnuiam să văd până acum zesc, ca la un gest atavic, al stră­
ameţesc cu otrava nicotinului, când grădina de legumi a muncitorilor bunilor ce locuiau în peşteri şi se
pluteau în jurul meu atâtea miresme bulgari. Câmpul va rămânea pustiu hrăneau cu carnea triburilor duşmane.
şi soarele îşi tremură lumina filtrată în acest an şi muncitorii neobosiţi — Orgiile războiului balcanic, ales
în raze jucăuşe, la marginea zării! în faza lor din urmă, au dovedit cu
de până acum, îşi vor cheltui aiurea
Cerul era aşa de limpede şi de energia lor de gospodari harnici. — prisosinţă adevărătatea, acestei teorii
zimbitor, încât mă întrebai pe o clipă: Ei nu se vor vedea, în primăvara grozave.
pentruce rândunicile întârzie, pen- asta, muncind din zori şi până târziu Câtă vreme cerul era posomorât
truce nu se zăresc şi ele spintecând în noapte pe ogoarele noastre şi nu şi soldaţii se chinuiau ca dobitoacele,
văzduhul cu zigzagurile lor îndrăs- vor mai fi pilde de hărnicie fără târându-se prin noroiuri şi zăpezi, nu
neţe, ca să complecteze acest aquarel samăn, pentru toţi muncitorii noştri, s’a clintit nici unul dela postul său.
minunat ? cari tânguindu-se că nu pot trăi aici, — Şi iată, că deodată cu ivirea ce­
Ele întârzie încă, în ţările cu pri­ îşi duc dincolo peste ocean forţa lor dintâi raze de primăvară, gân­
măvară eternă, cu cerul vecinie al­ braţelor lor viguroase, — la care sun­ dul lor obsedat până acum numai
bastru şi surizător. — Dacă ai sta tem avizaţi aşa de mult. de furia animalică a distrugerii, s’a
să te gândeşti, că acolo unde sunt Ei nu vor încasă în acest an mii înseninat deodată, înţelegând irepa­
ele acum abia ar avea să îndure şi mii de coroane, cari puteau să rabilele pierderi ale acestui măcel
câteva săptămâni ploioase, te miri rămână în buzunarul economilor noş­ înfricoşat.
cum de se mai rătăcesc şi pe la noi; tri, ci îşi vor îndeplini datoria faţă Sub cele dintâi mângâieri ale pri­
cum de îndură ostenelile unui drum de ţară, dovedind şi cu acest prilej, măverii, o divizie din Ciorlu s’a schim­
aşa de îndelungat, pentru a petrece că ştiu să-şi facă datoria până în sfâr­ bat deodată. Muzica macabră a răz­
abia o parte a anului, sub cerul nos­ şit. E o jertfă enormă de sânge şi boiului a încetat de a-i mai fascină
tru destul de posomorât şi în acest de energie risipită; o jertfă, cu care şi ei se pomeniră, într’o zimbitoare
interval. datoreşte orice neam conştiu ţării. dimineaţă de primăvară, ca după un
Ele întârzie în anul acesta, mai Muncitorii bulgari au plecat de­ vis urât.
mult ca de obicei. înţeleg şi ele, cu parte; puţini din ei se vor mai re­ înţelegeau acum toate ororile mă­
mintea lor minusculă de paseri pri- întoarce; cei mai mulţi vor rămânea celului fără seamăn, şi gândul lor
bege, că în primăvara asta cu miros pentru totdeauna înţepeniţi, sub glia sburâ acum — ca o pasere pribeagă,
pe prav de puşcă, cântările lor dulci, scăldată în sângele lor vărsat din ce se reîntoarce la cuibul părăsit —
abia ar putea răzbate din bubuitul belşug. la lanurile, ce au rămas pustii, la
lugubru al tunurilor şi răpăitul nă­ * câmpiile părăsite, pe cari nu le va
prasnic al puştilor. R a z e l e soarelui primăvăratic îi lucră nimeni... Nimeni nu le va des­
Primăvara asta n’a sosit de dra­ surprinde de astă dată departe de chide sinul roditor, cu plugul sau cu
gul lor, ci de dragul corbilor, ce se grădinile lor, în bubuitul duşmănos sapa... Nimeni nu va aruncă în adân­
aţin pe urma miilor de stârvuri; ci­ al şrapnelelor şi în încruşiarea de cul brazdelor sămânţa belşugului...
ripitul duios al lor nu va puteâ fi moarte a baionetelor. — Toată ener­ Spini şi polomidă vor creşte pe ele,
auzit de croncănitul cobitor al pase­ gia lor de popor sărac e concentrată într’un amestec ciudat, şi la vară
rilor de pradă, ce se rotesc flămânde acum într’o singură direcţie; toată muncitorii nu vor mai avea de unde
deasupra capetelor noastre, în cer­ gândirea lor anterioară e preschim­ să adune hrana pentru nevastă şi
curi din ce în ce mai joase. bată, căci alta e viaţa muncitorului copilaşii, ce au rămas undeva de­
Şi totuş, paserile călătoare vor din grădina de legumi şi alta a sol­ parte... departe...
veni şi acum ca alte dăţi, împrăş­ datului sălbătăcit de mirosul de sânge, Şi iată că raza soarelui de pri­
tiind cu cântul lor măiestrit, atâta ce curge păraie. măvară i-a făcut pe aceşti viteji, să
poesie şi atâta dragoste de viaţă. * înţeleagă marele adevăr: că munca
Ele ne sunt mai bine venite acum Şi totuş jurnalele povestesc de ogorului e tot atât de sfântă şi ne­
ca alte dăţi, căci ne dau un îndoit revolta unei divizii bulgare, ce n’a cesară, ca şi vitejia de pe câmpul
prilej de a ne bucură de viaţă şi de mai voit să rămână pe câmpul de de bătaie.
a înşiră mărgăritarele visurilor noas­ luptă, cerând cu stăruinţă, să i se dee Ei au înţeles acest adevăr, dar
tre şi sub cerul posomorât de va­ drumul ca să-şi muncească ogoarele cine ştie dacă îl vor fi înţeles şi mai
lurile necăcioase ale pravului de de acasă. marii lor, cari nu se gândesc în cli­
puşcă. E surprinzătoare această schim­ pele aceste, decât numai la luptă?
Ele aduc nădejdile vieţii de mai bare, cu totul nouă în analele răz­ Probabil, că aceşti din urmă nu
bine şi alimentează energia slăbită boaielor. l’or fi înţeles, şi muncitorii, cari s’au
după atâtea zile geroase, cu soare Ştiam până acum, că soldaţii se gândit o clipă, cu dragoste, la o-
pieziş. îngrozesc de luptă şi li-e teamă de goarele părăsite, au fost reglemen­
Ele deşteaptă în noi dragostea moarte, numai la început. Intraţi o- taţi cu patul puştii, sau chiar au fost
de viaţă, dragostea de muncă... dată în foc, mentalitatea lor se îns- împuşcaţi ca nişte câni.
*
chimbă cu totul; se ameţesc de mi­ Cu toate acestea rezvrătitorii a-
Munca!.. Pe colinile din faţă, plu­ rosul sângelui şi al pravului de sa- veau dreptate, de astă dată.