Page 3 - 1913-14
P. 3

EMORIILE CINEI PRINŢESE                            celui  dintâi  venit,  perceptorul  casei  ori  pianistul  pe
                                                      care-1  întâlneşte  ocazional,  pe  de  altă  parte,  vedem
                                                      oameni  tineri,  nici  buni  nici  răi,  neînsemnaţi  ca  talent,
   SPINA RADU
                                                      inteligenţă  sau  simţire,  fascinaţi  de  ideea  de  a  fi  a-
     Nu  e  mult  de  când  prinţesa  Luiza  de  Saxa  şi-a   manţii  unei  prinţese  de  sânge  şi  atraşi  mai  ales  cătră
   ilicat  memoriile,  mai  întâi  într’un  mare  ziar  din   dânsa  de  cupide  calcule  materiale.  Admiteţi  că  întâl­
   is,  dacă  nu  mă  înşel,  şi  apoi  în  volum.  Ea  a  îă-   nim  de  sute  de  ori,  aceleaşi  cazuri  în  laconicele  fapte
    cunoscută  lumei  indiferenţa  ei  pentru  rangul  pe   diverse ale gazetelor, precum şi în viaţa de fiecare zi.
   e-1  ocupă,  sau  pe  care  ar  fi  trebuit  să-l  ocupe  în                *
   ietate.  Apoi,  s-a  arătat  ironică  la  adresa  semenilor   Eu  una,  nu  o  felicit  pe  prinţesa  de  Saxa,  nici
   princiari  şi  imperiali,  a  căror  existenţă  ne-a  desvă-   pentru  sarcasmele  pe  cari  le  împrăştie  cu  atâta  belşug
   -o,  cu  întregul  ei  cortegiu  de  mizerii  şi  de  igno-   la  adresa  curţilor  suverane  pe  lângă  cari  a  trăit.  Ori
   iţă  sub  fastul  şi  eticheta  în  care  trăesc.  Dar  Luiza   cât  de  democrată  aş  fi,  nu-mi  plac  renegaţii.  Mai  ales
   Saxa  a  descoperit  mai  ales  lumei  temperamentul   că  cetind  memoriile  în  chestiune,  simţim  că  aşa  zisa
   pe  care  ea  îl  numeşte  liber  şi  care  nu  e  decât  per-   emancipare  a  scriitoarei  lor  nu  porneşte  dintr’o  con­
   tit,  precum  şi  aventurile  ei  amoroase,  pe  cari  voeşte   vingere  sinceră  şi  infimă,  cât  din  curiosul  instinct  care
  ie  face  să  credem,  că  au  fost  transporturile  unui   îi  împinge  pe  oameni  a  înjură  ei  mai  întâi  pe  aceia
  îet  independent  şi  iubitor,  şi  cari  nu  sunt  în  reali-   cărora  le-au  făcut  rău  şi  al  căror  dispreţ  tăcut  îi  exas­
  e decât freneziile unui organism sensual şi luxurios.  perează. Ofensiva Luizei de Saxa nu are altă origină-
     Nu  cred  ca  semenele  mele,  de  orice  rang  ar  fi   Afară  de  aceasta,  orice  manifestare  excesivă  de
  :,  să  fie  recunoscătoare  prinţesei  de  Saxa  pentru  re-   sentimente  şi  de  idei  ne  răneşte.  O  prinţesă  a  cărei
  laţiunile  ei.  în  tot  ce  ne  spune  înzadar  am  căuta   inteligenţă,  după  multe  comparaţii  şi  reflecţii,  ajunge
  i  un  interes  deosebit,  o  emoţiune  curată  sau  un  a-   la  concluzia  că  viaţa  pe  la  curţi,  cu  ipocriziile,  cu
  văr  uman.  Interesul  acestor  memorii  constă  mai  ales   constrângerile  ei  şi  cu  monotonia  ei,  nu  este  decât
   înaltul  titlu  al  autoarei,  iar  nici  decum  în  conţinu-   un  palid  reflex  al  adevăratei  vieţi  care  pulsează  în  lu­
  .  lor.  El  este  banal.  Valoarea  lui  intrinsecă  este  a-   mea  vastă,  —  prinţesa  aceasta  nu-şi  va  bate  niciodată
  oape  nulă.  Câteva  aventuri  picante,  dar  neînsemnate   joc  de  semenele  ei  regale  cari  nu  înţeleg  acest  lucru,
   fond,  adesea  josnice  ca  elan  şi  ca  sentimente,  iată   ci  le  va  plânge.  Şi  admiţând  chiar  că  ar  abdică  la
  lanţul  cărţii.  Nu  întâlnim  în  ea  nici  una  din  acele   existenţa  ei  de  până  acum,  că  ar  renunţă  la  splendo­
  isiuni,  fie  ele  scurte,  dar  magnifice  în  violenţa  lor,   rile  cari  o  apasă  pentru  a  se  amestecă  îi  vioaia  ome­
  :  cari  personalitatea  părechei  amoroase  le  înalţă   nire  din  clasele  mijlocii,  -  ea  ar  comite  acest  act  în
  mă  la  sublim.  Numeroasele  şi  searbădele  capricii   tăcere,  cu  timiditate,  fără  turbulenţă  sau  gesturi  de  sfi­
  iri  au  intretăiat  viaţa  eroinei,  sunt  departe  de  a  în-   dare.  Orice  s-ar  spune:  ne  place  ca  fiecare  om  să
  ţişâ  adâncimea  dureroasei  iubiri  dintre  un  Eminescu   reprezinte  oare-cum  particularităţile  stării  lui  sociale,
   o  Veronica  Micle  bunăoară,  sau  splendoarea  pă­  adecă  să  păstreze  acea  armonie  specială  cu  care  ne
  unei  care  a  unit  şi  apoi  despărţit  pe  un  Musset  de   însemnează civilizaţia în mijlocul căreia existăm.
  George  Sand.  întâmplărele  amoroase  ale  Luizei  de                       *
  axa  sunt  cu  totul  de  o  altă  natură.  Ele  se  apropie   M-a  bătut  gândul  să-mi  încep  colaborarea  la  a-
  j  odată,  de  meschin.  Pe  deoparte  vedem  o  prinţesă   ceastă  revistă  cu  subiectul  de  mai  sus,  fiindcă  el  este
  :uturată  de  frenezii  sensuale  care  îşi  uită  demnitatea   de  actualitate.  Mai  eri  ceteam  într’un  vestit  jurnal  fran­
   de  soţie,  datoriile  ei  de  mamă,  înaltul  rang  pe  ca-   cez  că  încurând  îşi  va  publică  memoriile  şi  pianistul
  -1  ocupă  în  societate,  pentru  a  se  arunca  în  braţele  Enrico  Tosseli,  penultimul  iubit  al  Luizei  de  Saxa.  Va
                                                                                                           203
   1   2   3   4   5   6   7   8