Page 6 - 1913-14

I

Domnica e fata dascălului Pintilie. Ea nu se poate Steteam şi eu...
asemănă cu Silvia. Las’ c-o cheamă Domnica, dar ea
nici n-a fost la Internat. dre.i cfrina Wâlăşesca
Şi-apoi... vezi... fata dascălului.
Steteam şi eu în ceata celor mulţi,
„Am auzit, Silvio, am auzit. Şi tu nimic. Bine,
Cu sufletul pribeag, ca totdeauna,
nici eu nu... dacă peste tot nu mă mai mărit şi eu.
Şi mă uitam, cum vă răpeşte valsul
Dacă nu mă fac călugăriţă. Am cetit „Amor şi sabie“
în ritmu-i tainic una câte una,
şi m’am gândit că, tot atât, mai bine mă fac călugăriţă.
Mă duc la...
Şi cum clipiţi şi şopotiţi şirete,
— Ba, eu nu mă fac călugăriţă.
Şi cum porneşte ’ndată chihotirea,
— Dacă te măriţi!.. Spune, Silvio, cum e când
eşti logodită? Când eu, biet călător ne ndemănatic,
— Bine. Asupra vruneia-mi uitam privirea...
— Cum : Bine ?
— Bine. Steteam şi eu în ceata celor mulţi,
— Şi corespondaţi ? Şi ascultam ciudatul glas din mine:
— Sigur. — „De ce priveşti aşa pierdut la ele,
— Cum corespondaţi ?
„De parcă toate ţi-ar fi azi streine?...
— Aşa! Ne scriem unul altuia.
— Şi... şi... vă scrieţi... Hm!.. Eu tot mă fac că­ „Aceea, pe care-ai cătat-o pururi,
lugăriţă. „Şi-o câţi pân şi ’n clipitele aceste,
— Ba, eu nu mă fac.
„Şi pentru care-alergi, şi taci şi sângeri, —
— Dacă te măriţi!...........Silvio, hai, să-ţi arăt ceva...
„Tu nici nu şti cât de aproape-ţi este.
Şi voi corespondaţi cu asta?...“
Ce naivă e Domnica! E drept că e cu un an mai
„Tu nici nu şti, cum sufletu-i te-aşteaptă
mică decât Silvia, şaptesprezece — dar ar putea să fie
„Şi tremură de doru-ţi şi te chiamă,
şi ea mai puţin... naivă.
„Şi plânge, când privirea ta severă
Silvia zâmbeşte, nu fără puţin dispreţ. A auzit şi
„Sfiala ei nici vrea s-o iee ’n seamă.
ea despre o carte... aşa ceva... dar...
„lan, să văd.“ „Şi doar ar fi destul un gest, o vorbă,
Cartea poartă titlul, frumosul titlu: Epistolariul „Ca sufletele voastre să se ştie,
amorului. Pe pagina primă, după prefaţă, Silva ceteşte: „Şi ’n veci nestrăbătute să rămăie
Prea stimată Domnişoară! „Nebunele-ţi cărări de pribegie,
îmi daţi voie să Vă trimit aceste rânduri, deşi nu V-am
cerut permisiunea de a Vă scrie. Simt însă că trebue să „Şi pace să se ’ntoarcă ’n gându-ţi iarăş,
Vă scriu. Cred că numai cu rândurile aceste pot să-mi
potolesc un dor ascuns, lertaţi-mă pentru îndrăzneală. „Şi chinul îndoielii să se stângă —
Al Dvoastră stimător : „Căci nu doar, — ce cătai, eră himeră,
N. N. „Ci căutarea ta erâ nătângă.
Aceasta este însă numai prima, delicată, ruşinoasă
şi foarte serioasă. Mai sunt încă. A doua: stimată Dom­ „Prea ţi-a lipsit tăria îndrăznelii,
nişoară, a treia: Domnişoară, a patra: Domnişoară N „Prea te răpiâ în înălţimi avântul,
(numele de botez), a cincia: fără titlu, a şasea : N (nu­ „Prea nu voiai, să vezi, în jur de line
mele de botez singur), a şaptea: Scump... iub.... „Ce frumuseţi a plămădit pământul..."
„Ah-ah-ah!!!...“
Aşa mă dojeniă întruna glasul,
— De ce plângi Silvio ? Şi mă dureu bizara lui asprime...
Ci rostul lui şi ritmul din orhestră
L-am prins în ceste optsprezece rime.

Căci voi treceaţi, ca ceaţa de uşoare,
Pe dinainte-mi una câte una,
Floarea nopţii, floare albă, Iar eu steteam stingher acolo ’n ceată,
Ce duh negru se pogoară Cu sufletul pribeag, ca totdeauna...
în mireazma-ţi călătoare,
Când te ’nclini la geam uşoară? I. COSTA

Ce-mi tot povesteşti de doruri
Şi de taine şi credinţe ?
Ce-mi trezeşti acuma iară
Adormitele căinţe ?
f ELENA D1NULESCU

206