Page 7 - 1913-14

nează nimic... Dar întru cât cuvintele: orfişti, futurişti,
etc. au ele vreo însemnare?
*
Parisul e pe cale să piardă una din figurile lui
cele mai populare. Dl Lepine, legendarul prefect de
poliţie al marelui oraş, se va retrage în curând din
înaltul său post.
Care parizian nu cunoaşte proverbiala siluetă în
costum cenuşiu, pe omuleţul uscat şi vioi, cu privirea
de oţel, cu gesturile sacadate ? El a luat o parte intimă
la cele mai însemnate evenimente cari au avut Ioc în
ultimii ani în frumoasa metropolă. Mintea lui întindea
ca o reţea protectoare peste întreg oraşul, o reţea de
VIAŢA LA PARIS fier de care se izbeau bandiţii cei mai neînfricoşaţi şi
cei mai enigmatici aventurieri. Dl Lepine cunoaşte Pa­
CE ESTE ORFISMUL - RĂTĂCIRILE PICTUREI MODERNISTE
risul în colţurile lui cele mai obscure. Câte taine gro­
- RETRAGEREA DLUI LEPINE
zave ori curioase zac îngropate în creerul acestui om
Poate că nu cunoaşteţi încă cea mai nouă ciupercă de o prodigioasă activitate!
de pe câmpul picturei franceze. Ea se numeşte „orfis- Dl Lepine ştie tot ce se petrece în Paris. Formi­
mul“. V’aş fi recunoscători dacă mi-aţi spune ce însem­ dabilele forţe, de cari dispune, şi pe cari le-a organi­
nează acest cuvânt: orfismul. In schimb, vă pot spune zat, le-a disciplinat, le-a reînprospătat în mod neîntre­
eu ce reprezintă: cel mai mai nou fel de pictură mo­ cut, îl ţin în curent cu incidentele mari şi mici, cu în­
dernistă. Cubismul a îmbătrânit; în locul lui se ridică treg fluxul şi refluxul de streini însemnaţi şi mărunţi
orfismul. Cubismul pare o artă aproape reacţionară ce­ care debarcă în fiecare zi la Paris. EI cunoaşte locu­
lor mai noi sectari ai picturei. rile cele mai tainice de deboş şi de crimă, împotriva
Mi-ar fi însă foarte greu să vă explic particulari­ cărora duce un război de moarte, şi din cabinetul său
tăţile orfismului. Nu le pot desluşi. îmi pare că nici de lucru, el dirigează toate acţiunile poliţieneşti.
orfiştii nu sunt mai înaintaţi decât mine. Am văzut cu Anarhiştii şi socialiştii în sgomotoasele şi dezor-
toate acestea tablouri orfiste: un haos pe paste indes­
cifrabile, mai indescifrabile chiar decât la futurişti. Or­
fismul, futurismul, cubismul au, din această cauză me­
ritul de a fi popularizat şi generalizat nobila şi până
acum deficila artă a picturei. Până mai eri se cerea u-
nui pictor talent şi studii. Nu era pictor cine voia. Azi,
lucrurile se schimbă: dtră, eu, ţăranu dela plug, copiii
din şcoalele primare, hamalii de prin porturi, regii şi
cerşitorii pot deveni artişti-pictori fără nici o pregătire
şi fără un pic de talent. Pentru aceasta, nu au decât
să se aşeze cu o paletă în mână în faţa unei pânze
virgine, pe care s’o coloreze cum or vrea, cum or pu­
tea. Să aştearnă roşul peste albastru, verdele peste ce­
nuşiu, albul peste portocaliu, în toate sensurile, cu
pensula, cu mâna ori cu tocul cismei, la lumină sau la
umbră, şi pot fi sigur că vor ajunge la un rezultat,
oricare ar fi el. In tot cazul ei vor da naştere unui ta­
blou futurist sau orfist, adică unui haos care să nu în­
semneze nimic. Ce uşoară e pictura, într’adevăr, şi ce
naivi sunt oamenii când admiră pe cutare maestru al a-
cestei arte. Oricare dintre noi ar putea fi pictor şi
maestru în acelaş timp.
Mă întreb numai de ce moderniştii noştri fac dis-
tincţiuni în domeniul acestei arte. De ce se numesc ei
futurişti, cubişti, orfişti, când felul de a zugrăvi e acelaş
la toţi? N’ar fi oare mai bine ca ei să se confunde
într’o singură sectă, vastă cât lumea, şi să-şi zică ele­
vii aceleiaşi şcoli? Să se numească, spre pildă, Kata-
munişti?.. D. Lepine, popularul prefect al poliţiei Parisului, care se
Ce credeţi despre acest cuvânt?.. Că nu însem­ va retrage încurând.