Page 8 - 1913-14

donatele lor manifestări din ultimii ani, au întâlnit veş­ ţia actualului prefect al poliţiei Parisului e proverbială.
nic în persoana lui Lepine pe un potrivnic ireductibil. Niciodată — putem să fim siguri de aceasta — nicio­
Dibăcia lui a stricat de nenumărate ori rostul cortejilor dată nu vom află nimic din parte-i. Secretele grozave
destrăbălate cari parcurgeau oraşul urlând şi avântând ori bizare care zac în memoria lui, tot secrete vor
steagul roşu al anarhiei. Mi-aduc aminte de tulburările rămânea!
cari au avut loc aici, acum patru ani, cu prilejul exe­ Adrian Corbul.
cuţiei lui Ferrer în Spania. In faţa ambasadei spaniole
mulţimea şi socialiştii protestau în tumult. Dar mai înainte
de a-şi pune în execuţie planul de a pătrunde în am­
basadă şi a jefui-o, forţele poliţieneşti şi militare în cap
cu prefectul poliţiei le-a opus o teribilă rezistenţă. Cu FLOAREA BETULIEI
acest prilej câteva gloanţe ucigaşe au fost îndreptate ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILONIANĂ
împotriva dlui Lepine. Un sergent de oraş lângă care
DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
stâ, a perit în locul său. Nici un muşchiu n’a tresărit
TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA
însă pe faţa energică şi uscăţivă a micului om, nici un
gest de fereală nu s’a văzut din parte-i — ci urmă să
XVIII. - 12 -
deâ liniştit poruncile cu sânge rece, în cuvinte scurte
Discuţie despre război.
şi precise. înfricoşaţi de bulgării de piatră ai manifes­
tanţilor, ca şi cuirasierilor s’au năpustit într’un moment Bilbo plângea, cum numai un nebun ştie să plângă,
asupra lui Lepine. Dar el nu s’a urnit din loc. A pus cu inima lui stingheră. Lacrimile se îngrămădiau pe faţa
numai mâna pe hăţurele unui armăsar negru şi focos lui veştedă şi pocită, şi singur nu ştiâ pentru ce plânge,
şi l-a ţântuit pe loc cu o putere pe care nimeni n’ar simţiâ numai că i s-ar rupe inima, dacă lacrimile nu
fi putut-o presupune acelui trup uscat dar nervos. Apoi i-ar izvorî din ochi. II deplângea pe Ieroboam.
a continuat să-şi dea porunca. Ieri încă gâtul acestuia se asemănă cu turnul lui
Am asistat eu însu-mi la scenele povestite mai David, care erâ totodată şi cetăţue de apărare, unde
sus. Dar de câteori nu am avut prilejul să-l văd pe dl se atârnau miile de scuturi ale vitejilor; braţele lui
Lepine! Pe cheiul gărilor la primirea suveranilor streini, erau ca columnele de marmură aşezate pe piedestal de
la cursele dela Long-champ, în tribunele oficiale — aur; el erâ acela, ce apăreâ ca zorile, frumos ca luna,
silueta lui aşa de familiară parizienilor e nelipsită. Şi curat ca soarele şi înspăimântător ca tabăra plină de
când nu-1 vom mai vedea la prilejuri mari, ni se va steaguri...
părea, sunt sigur, că ne lipseşte ceva. Trupul lui erâ ca bradul din viile văii Engadin,
Ce volum extraordinar, sensaţional şi palpitant, ar sau ca cedrul Libanului... înalt şi puternic.
fi acela care ar conţine vreodată memoriile dlui Lepine. Ieri erâ încă pe culmea Betuliei, strivind totul cu
Agitaţia bulangistă, afacerea Dreyfus, afacerea Steinheil mâna lui puternică, întru apărarea poporului ales şi to-
ne-ar prezintă mai puţine taine şi mistere. Dar discre­ tuş orfan alui Iehova. Ieri zimbiâ încă, căci se încredeâ
în fericirea vecinică şi în îndurarea
lui Iehova, care avea să-l răsplătească
cu dragostea ferbinte a miresei sale,
după ce se vor retrage Asirienii cei
întunecaţi... Şi azi îi duc cadavrul
spre Betulia cu adâncă rană la gât,
ce se poate asemănă cu mormân­
tul poporului lui Israil...
Ori poate, îi erâ milă de mi­
reasă.
Ieri erâ încă logodnică fericită
şi inima ei palpită în aşteptarea iu­
birii şi fericirii!
Faţa-i erâ frumoasă ca un şi­
rag de mărgăritare şi gâtul ei erâ
împodobit cu salbe de nestimate.
Erâ ca o roză, ca o lăcri­
mioară.
Ea străluceâ între fecioarele
Betuliei, ca un crin între spini.
Ochii ei erau ca aceia ai po­
rumbeilor.
Şi buzele ca un fir de aţă în­
Locul unde a debarcat nefericitul căpitan Scott, la polul sudic. sângerat.