Page 6 - 1913-15
P. 6
o vom linişti, atâta timp, cât veţi fi în odaie. Vrei să „Doi ani şi patru luni se scurseră astfel, fără si
mă laşi singur cu ea, câteva minute ?“ tulbure înţelegerea noastră, nici fericirea noastră!
El replică trist: „O singură speranţă a noastră nu eră realizată
„Nu ne-am certat. Nu am făcut niciodată scene nu aveam copii. Chirurgii consultaţi nu semnalau ni
femeii mele. Atât numai, aveţi dreptate, trebue mai bine mic anormal în constituţia mea. Ne spuseră să aştep
să plec. Ori de câte ori mă vede după o absenţă, are tăm şi să sperăm. Aveau dreptate. După douăzeci ş
astfel de crize, fără nici un motiv cunoscut de mine... opt de luni dela căsătoria noastră, eram însărcinată
Cu timpul, crizele se răresc, apoi încetează imediat. „In momentul acela, călătoream prin Tirol. Eri
— Ai consultat medici ? vară. Bărbatul meu închirie o căsuţă drăguţă în veci
nătatea lacului Starnberg. Toamna ne întoarserăm la
— Da... Nu ştiu nimic".
Paris şi cum mama ţinea să mă aibă pe lângă ea, lo
Cum rămăsei singur cu bolnava, îi spusei la ureche cuiam la ea, la Neuilly. N’aveam, eu şi el, decât un
cu o voce liniştită:
singur pat. O lampă mică rămâneâ aprinsă pe căminul
„A plecat". odăii noastre, toată noaptea. Obişnuinţă din copilărie:
Fu un cuvânt plin de vrajă. Se linişti numai de întunerecul mă speriâ, îmi produceâ halucinaţii.
cât, se aşeză în capul oaselor, îşi trecu mâna pe frun „Intr’o noapte — în noaptea de 9 Novembre,
tea scăldată în năduşeală:
îmi amintesc bine, mă deşteptai deodată, cu conştiinţa
„Se va întoarce? că ceva neobişnuit venise lângă mine.
— Nu. A plecat pentru totdeauna". „Lampa lumină odaia cu o lumină şovăelnică, dar
Suspină şi căzu din nou pe perne. Ochii i se de suficientă pentru a distinge lucrurile dinprejur, cu to
schiseră, respiraţia i se ritmă. După zece minute, pul tul familiare; mă întorsei spre bărbatu-meu şi ceea ce
sul normal. văzui mă înspăimântă aşa fel, încât nu putui nici să
Mă dusei să găsesc pe bărbat. II întrebai: strig, sugrumată de emoţie, ca şi cum o mână mă strân-
„Când crezi că te ’ntorci ? geâ de gât.
— Mâne sară. „Un om erâ întins pe spate lângă mine cu gura
deschisă şi dormeâ. Dar acel om nu eră bărbatul meu.
— Crede-mă, du-te imediat, fără să mai vezi pe Erâ un om înalt, puternic, oacheş, cu barbă... L-ai vă
dna Delesdain, încredinţează-mi-o, cazul ei mă intere zut: Domnul Delesdain.
sează şi o voi îngriji-o ca pe mine, până la sfârşitul
curei micului Paul. Ce ai să faci dacă femeea dtale se „Cred că-mi perdui cunoştinţa un timp destul
îmbolnăveşte aici? Va trebui să întrerupi tratamentul de lung. Când îmi venii în fire, se făceâ ziuă. Mi se
copilului, ceea ce e dăunător". păru că avusesem un vis urât; dar de teamă ca ori
bila viziune să nu-mi supere ochii, căutai să privesc
îmi mulţumi călduros şi-mi făgădui că va urmâ
sfaturile mele. Intr’adevăr, a doua zi de dimineaţă, la spre perete. Incurând, gândeam eu, femeea din casă
va intră, aducând ceaiul... Când va fi aci, nu voiu mai
ora nouă, plecă Ia Paris.
aveâ frică... voiu privi.
Mă ţinui de cuvântul ce-1 dădusem dlui-Delesdain.
In tot timpul, cât şezurăm la băile Saint-Amand, de „In adevăr, la ora opt şi jumătate, Francine intră
pusei pentru dna Delesdain aceeaş îngrijire ca pentru ca de obicei. Puse tava pe masa de noapte şi ridică
bolnavii mei dela Tenon. perdelele dela ferestre. Numai atunci îndrăznii să mă
uit. De data aceasta, scosei un strigăt.
Studiile mele anterioare, în cele din urmă, mă lă
muriră îndeajuns asupra afecţiunilor nervoase la femei, „Celalalt, necunoscutul, omul cu barbă şi oacheş
in interiorul fiecăreia, am constatat că se ascunde de erâ lângă mine. Dar ceea ce mă îngrozea mai mult
obiceiu un secret al inimei, sau trista poveste a unei decât ori ce, erâ că Francine privea pe acest nepoftit
stingeri a sexului. Atâta timp cât doctorul nu ţine a- liniştită, cunoşteâ pe necunoscut, găseâ naturală pre
cest secret, caută în gol. Arta noastră constă în a află zenţa lui în patul meu.
dela clientelele noastre secretul lor. „Ceea ce se petrecu pe urmă se învălue pentru
mine într’o ceaţă confuză... Printr’un demi-delir care
Doamna Delesdain mi-1 dădu pe faţă cu greu pe
al său. Nu-1 aflai decât cu două zile înainte de a plecă ţinu mai multe zile şi mai multe nopţi, întrevăzui, agi-
şi numai cu ameninţarea, că nu mă voiu mai ocupa de tându-se în jurul meu, pe mama, pe socrii, servitoarele
ea, la Paris, dacă nu-mi spune. şi — ce mă înebuneâ — necunoscutul, omul oacheş, ce
lalalt, erâ primit, recunoscut, ţinut drept bărbatul meu
Iată ce-mi povesti, scurt şi cuprinzător, după de toată lumea.
cum se spune:
„Atunci un fenomen se petrecu în sufletul meu,
„M-am măritat la douăzeci şi patru de ani cu un atât de asemănător acelor minute de nelinişte, când
om pe care-1 iubearn. Părinţii lui erau, cu ai mei, în după somn, nu mai ştii dacă vezi sau dacă trăeşti! A-
relaţii foarte vechi. II văzusem adesea venind în casă, junsesem să mă îndoesc de mine însumi. Şi dovedii cât
un licean mic, pe când eu însumi eram un copil. Că e de neînsemnată siguranţa pe care ne-o dă memoria
sătoria mea cu Maurice fu încheierea naturală a unei noastră şi simţurile noastre: căci, între mărturia lor şi
bune camaraderii la joc, puţin câte puţin transformat convingerea unanimă a altuia, am adoptat pe aceasta...
în dragoste. După câteva zile, născui înainte de vreme. Paul se
„Pentrucă-mi iubeam bărbatul, şi el mă iubeâ. născu, pe jumătate infirm. Eu, mă însănătoşai — dacă
Eră mărunţel, blond şi elegant; figura lui frumoasă, înseamnă o însănătoşire ca să respiri, să vorbeşti, să
felul lui plăcut, îl făceâ să se distingă de femei. Eram umbli şi să mănânci... Nu mărturisii nimănui groaznica
puţin geloasă — dar cum nimic nu mă făceâ să bănui suferinţă în care mă aflam, că omul care trăiâ cu mine
că nu e sincer, pot spune că am cunoscut şi gustat nu erâ bărbatul meu. Simţeam, că voiu trece încurând
unica plăcere de a aparţine unui om pe care-1 alegi, ca nebună. Cel nou, Maurice Delesdain, erâ cunoscut
care te-a ales. Am fost cu pasiune, femeia şi iubita de toţi: şi, lucru înspăimântător, aveâ cu mine, în co
bărbatului meu. mun, toate amintirile noastre din copilărie.
