Page 7 - 1913-15

„Eu de asemenea, începui să-l recunosc ca băr- CRONICA documentara
it al meu — ca toată lumea.
„Şi iată... Am trăit aşa, de cinci ani. Mă înţeleg
s minune cu el: nu prea sufăr de prezenţa lui când PRIMEJDIA CHIŢCANGLCII
î timp puţin lung de viaţă comună m-a deprins. Dar,
am lipseşte, imaginea primului bărbat îmi revine în
inte: şi întoarcerea celuilalt îmi dă acele crize la Omul simte din istinct că mica şi fioroasa di­
are aţi asistat. hanie e unul din cei mai teribili duşmani ai săi. Sunt
„Nimeni, de altfel, nu ştie taina mea. Am pă- rari aceia pe cari vederea vre-unui chiţcan să nu-i
:rat-o în mine până azi, ca secretul unei boale care umple de silă şi de un fel de teamă obscură. Bolna­
u se poate mărturisi... Şi aproape îmi pare rău că vii de delirium tremens, nebunii, şi cei pe cari frigu­
-am spus-o dumneavoastră".
rile îi fac să aiureze — adică toţi aceia al căror creer
e predispus să vadă urâciuni, au viziunea desgustă-
Doamna Delesdain plecă la Neuilly cu fiiul său, toare a acestui animal. Dar asta n’ar fi nimic; primej­
treia zi dela această destăinuire. Convenisem ca să
iă înştiinţeze la întoarcerea mea, pentru a începe tra- dia chitcanului sau a şobolanului — cum vreţi să-l
amentul raţional pe care-1 propusesem să i-1 fac: nu numiţi — e cu mult mai reală. Ea a devenit cu tim­
edeam în cazul ei decât o monomanie singuratică, dar pul una din cele mai serioase şi mai urgente chestiuni
'indicabilă. sociale de actualitate.
Spre marea mea surpriză, nu fui chemat. După Noi ceştia cari trăim prin orăşele sau prin târ-
:incisprezece zile îi scrisei: nu mi se răspunse. guleţe mici nu putem să ne dăm seama, cum trebue,
Aproape că uitasem aventura, când aproape după de primejdia chiţcanului. Locuitorii de prin marile me­
:inci luni, aflai sinuciderea domnului Delesdain.
tropole şi de prin porturi o cunosc mai bine. Şi cu
Văduva lui se mărită din nou, în anul următor. Mi toate măsurile exasperate pe cari le ia omul împotriva
i-a spus că o duce foarte bine, şi cu corpul şi cu spiritul.
prolificului animal, chestiunea aceasta se agravează din
Trad. de Gh. Brănescu. zi în zi mai tare. Ea se agravează în proporţia multi­
plicăm şi a perfecţionării mijloacelor de transport
precum şi a desvoltării traficului comercial.
în toate ţările, sub toate climele, chitcanul se
Sfat înmulţeşte grozav: în pivniţi, în poduri, pe vapoare,
în subsolurile palatelor ca şi în colibe, ei devorează
...Şi să stai la geamuri tot ce le iese în cale, fără a cruţă nici lemnul pode­
Când o fi să cadă lei, nici pielea curelelor de transmisiune, nici plumbul
Noaptea printre ramuri conductelor. Ruinele pe cari le seamănă ei în jurul
La tine ’n ogradă. lor se evaloriază în fiecare an la mai multe miliarde
Va veni să-ţi spună pentru toate ţările din univers. Bine înţeles că ţările
Prietena lună Europei nu sunt nici ele cruţate; poate chiar că ele
Să nu dai uitării - şi în special Anglia şi Franţa, plătesc flagelului un
Serile-adorării, tribut mai greu decât aiurea.
Când sta să ne vadă în Londra şi la Paris bunăoară, chiţcanii sunt
Zâmbitoare, sus, ca le ei acasă. Lucrul acesta se constată mai bine în
Singură dovadă
Tainei ce ţi-am spus.

Nu ’necă safirul
Ochilor cu plânsul —
Va veni zefirul
Să-ti resfire dânsul
Adieri prelungi
Pe genele lungi,
Adieri uşoare
Frunţii de ninsoare,
Ca ’n tăcerea serii
Să visezi mereu
Vraja măngăerii
Ce ţi-am dat-o eu.
NICHIFOR CRAINIC

Un şarpe boa înghiţând un chitcan. în Brazilia bestiile acestea sunt aşa de numâroase şi
fac atâtea stricăciuni, încât locuitorii lasă noaptea uşa deschisă, ca să intre şerpii aceştia
teribili exterminatori de chiţcani.