Page 9 - 1913-15

itridatism, căci toxicele oferite voracităţii lor nu fac, — Cred... — gândi Salatiel şi inima i se umplu
i cele mai multeori decât să otrăvească animalele de o durere mare. II luă pe Gotoniel la o parte şi-l
Dastre domestice. întrebă:
S’a făcut ceva mai mult. S’a comunicat sobola- — Spune-mi, nobile Gotoniel, cum a ajuns logod­
ilor, sub forma amăgitoare de carne şi slăină îmbi­ nica mea, în graţia lui Holofern şi a celorlalţi ?
ate de culturi bacteriene, o boală epidemică specială El înţelese turburarea logodnicului şi-i răspunse
îsei, inofensivă pentru celelalte specii de animale, cu vorbe de mustrare, mângăindu-1, în aceeaş vreme:
ici mijlocul acesta nu a succes! Poate că virusul Cum te poţi gândi la lucruri josnice ? Soldaţii
îtrebuinţat nu posedă decât o eficacitate insuficientă, asirieni mi s’au jurat că Iudita nu mănâncă din mân­
ri poate că rozătoarele au ajuns cu vremea la un fel cările lor, ci din merindea ce şi-a dus-o în tabără. Mi-au
e imunitate? în tot cazul el nu a dat rezultatul dorit. mai spus, sub jurământ, că nimeni nu intră în cortul
Şi iată unde suntem. ei, nici chiar Holofern. Ea posteşte şi se roagă, şi asi-
Nu este oare o stare lamentabilă, chiar umilitoare rienii nu îndrăsnesc să o jicnească nici cu o vorbă, căci
entru noi, când constatăm că regele creaţiunei, cu o cred o fiinţă de o putere fermecătoare, pe care zeul
Dată ştiinţa şi civilizaţia sa este neputincios să-şi puternic Istar a trimis-o în tabăra lor, ca să se pră­
pere bunurile şi chiar viaţa împotriva puturoasei bestii buşească, în sfârşit, turnurile şi întăriturile Betuliei...
le cincizeci de ori mai mică decât el? Nu ne rămâne Acesta e motivul, pentru care o venerează Holofern
lecât să-i protejăm pe vrăjmaşii fireşti al şobolanilor: şi toţi ai lui.
>e şerpi, cari în Brazilia unde chiţcanii colcăesc, sunt Holofern nu răspunse, ci plecă spre întăritură, să
>rimiţi în casele oamenilor ca să- idistrugă, pe buf- ţină în seamă colinele. Privi cu ochiu scurtător în vale,
îiţe şi cucuvae, pe broasca râioasă — pe toate aceste înspre cortul visteriei. Observă cortul lui Holofern, stră­
inimale pe cari omul în brutala-i ignoranţă îi nimi- lucind de podoabe, dar nu putu deosebi cortul viste­
:eşte în loc de a-i proteja. riei. Se cruciâ, care poate fi, dar ochii îi scânteiară
D. N.
iarăş de gelozie la gândul, că acest cort e ascuns undeva
între celealalte, ca o taină ce trebue păzită de ochii
betulienilor...
FLOAREA BETULIE1 Se plimbă, cu paşi mari, pe ziduri, agitat de gân­
duri aprinse. Vai, nu te poţi încrede nici în cea
ROMAN DIN EPOCA AS1RO-BABILON1ANĂ
mai bună femeie... căci de sigur, planul Iuditei nu e
DE: ŞTEFAN LÂZÂR.
decât un pretext!
TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CI URA Un om cu numele strălucit alui Holofern, ca tablă
cu litere de aur, poate fi iubit şi când ţi-e duşman.
XX* - 13 -
Vezi, Gotoniel, Boaz şi ceialalţi, cari s’au dus pentru
Plimbarea lui Salatiel.
cadavrul lui Ieroboam, vorbesc cu atâta căldură despre
Ieroboam a fost dus în palatul lui cu columne de sufletul larg al acestui războinic viteaz, deşi ar trebui
marmură din Betulia şi îl boceau cu toţii, cu tânguire să-l urască din tot sufletul. Şi dacă poate cuceri atât
amară. de uşor inima bărbaţilor duşmani, se va mira cineva,
Poporul îşi rupse hainele, în semn de jale, îmbrăcă dacă va amăgi-o şi pe Iudita, care e femeie, cu trup
sac de păr şi îşi stropi capul cu cenuşă. Trecuseră deja şi sânge ca celealalte, născute pentru dragoste şi îm-
două zile dela trecerea Iuditei în tabăra lui Holofern, brăţişeri...
şi cu toate acestea lucrurile nu se schimbaseră în spre Durerea neagră îl chinuia, ca pe o fiară. Cine
bine şi Betulia eră în jale grea. poate pătrunde în sufletul femeii? Nici iadul, nici cerul;
Mulţi întrebau în casa mortuară: nimeni... Vai, puternice Adonai, de mi-ai arătă ade­
— Unde e Iudita? Aţi văzut-o pe acolo? vărul curat!
Gotoniel răspunse: Se plimbă încruntat pe ziduri, izbind pietrile cu
— Nu am văzut-o, — şi poporul începu să o bo­ paloşul lui greu, de abia îl puteau ridică doi luptători,
cească şi pe ea. ca şi când ar fi aşteptat răspuns dela pietri, în chinul
— Nu plângeţi pentru ea — zise el iarăş — căci lui sufletesc.
Iudita e în tabăra babiloneană. Iudita îi jurase, înainte de plecare, că îi va ră-
Salatiel întrebă: mâneâ credincioasă şi în trup şi în inimă. Dar ce rost
— Trăeşte în tabăra babiloneană, dar ce face ea mai are jurământul, când femeia frumoasă îşi pierde
acolo? Unde mănâncă şi unde doarme? Şi pentru sărita ?
ce s’a dus ? Atunci ea înfrânge jurământul, ca şi când n’ar fi.
Sufletul lui Salatiel eră întunecat, la gândul, că Patima femeii nu cunoaşte nici o margine. Mintea ei
vre-un asirian îndrăgostit, ar putea să se apropie de ea... nu cunoaşte nici o lege, când i se deşteaptă patima
— Le-am dat bani căruţaşilor asirieni, şi aceştia nebună, ce o împinge spre un bărbat. Chiar dacă l’a
mi-au spus, că Iudita e cu Lia în cortul visteriei şi că urât mai nairite, ura ei se spulberă în o clipă, repusă
e iubită de Holofern şi de toţi ceialaţi... de iubirea biruitoare; devine prietina duşmanului, duş­