Page 12 - 1913-17-18
P. 12

POVESTEA FOCULUI

                                                                    ŞI A CHIBRITURILOR

                                                                             - PENTRU COPII —

                                                                         Ia  gândiţi-vă  copii,  ce  rău  ar  fi  dacă  n’am  avea
                                                                    chibrituri!
                                                                         De  n’am  avea  aceste  beţişoare  cu  capătul  roş,
                                                                    mama  n-ar  putea  să  facă  focul  şi  am  îngheţă  când  e
                                                                    frig  afară  şi  cad  fulgii  de  zăpadă  învârtindu-se.  V’ar
                                                                    durea  manele  şi  picioarele  dacă  ar  fi  frig  şi  azi  şi  mâne
                                                                    şi  poimâne  şi  toată  săptămâna,  aşa  de  frig  încât  apa
                                                                    s’ar face sloiu de ghiaţă.
                                                                         Şi  când  ar  vrea  mama  să  fearbă  apă,  n’ar  aveâ
                                                                    apă  căci  apa  ar  fi  îngheţată.  Şi  când  mama  ar  vreâ  să
              O destilerie de parfum în Francia.
                                                                    vă  firbă  lapte  dimineaţa  n’ar  puteâ  nici  asta,  căci  fără
                                                                    chibrituri  n’ar  puteâ  aprinde  focul  în  maşină.  Atunci
              mit  o  noapte  în  Veneţia  în  aceeaş  odae  în  care  lo­
                                                                    n’aţi  aveâ  dimineaţa  lapte  bun  şi  cald  şi  la  amiază  n’aţi
              cuise pe vremuri şi Wagner. Genialul compozitor a-
                                                                    aveâ  mâncare  cu  legume  ferte  şi  friptură,  iar  seara  ar
              veâ  pasiunea  esenţei  de  trandafiri,  cu care  îşi par­
                                                                    trebui  să  stăm  cu  toţii  pe  întunerec,  căci  cu  ce  am
              fuma rufele. Şi Maupassant ne spune că, după atâ­
                                                                    aprinde lampa?
              ţia  ani,  dulapul  odăii  în  care  şezuse  Wagner,  încă
                                                                         Pe  stradă  nu  ar  fi  felinare,  şi  mama  n’ar  puteâ
              împrăştia un suav miros de roze.
                                                                    să  vă  coase  hainele  rupte  şi  să  vă  dreagă  ciorapii,  după
                   Dar să revenim la industria parfumului. Unele
                                                                    ce vă culcaţi.
              flori  ca  micsandra,  iasomia,  micşuneaua  nu  pot  fi
                                                                         Toate  ar  fi  atunci  altfel,  c’am  aşa  cum  a  fost  a-
              destilate din pricina prea micei cantităţi de parfum
                                                                    cum  multe  mii  de  ani  pe  când  bieţii  oameni  în  adevăr
              ce s’ar extrage dintrânsele. în cazul acesta, fabricanţii
                                                                    nu  aveau  chibrituri  şi  nici  nu  ştiau  să  facă  foc  în  vre-un
              se  servesc  de  proprietatea  pe  care  o  au  aceste  mi­
                                                                    alt chip.
              resme de a se lăsă uşor absorbite de grăsime, de pa­
                                                                         Vreţi  să  ştiţi  cum  erâ  atunci,  înainte  cu  multe,
              rafină. în acest fel se întrebuinţează sau grăsimea li­
                                                                    multe mii de ani ?
              chidă,  şi  atunci  se  procedează  la  maceraţiune,  sau
                                                                         Pe  atunci  încă  nu  erau  case  frumoase  în  cari  să
              grăsimea solidă, şi atunci se procedează la absorbire.
                                                                    locuiască  oamenii  şi  să  afle  adăpost  împotriva  ploaei
                   Astfel, reuşim să păstrăm sufletul florilor în spa­
                                                                    şi a zăpezei, a căldurei şi a gerului.
              ţiu şi în timp ca pe o fiinţă invizibilă, imaterială pe
              care nimic nu o poate distruge. Ştiinţa a încercat să      Pe  atunci  încă  nu  erau  paturi  frumoase  ca  acele
              ne prepare câteva parfumuri sintetice, adecă fără aju­  în cari dormiţi aşa de bine noaptea.
              torul plantelor, şi a reuşit. Dar parfumul obţinut ast­    Nu  erau  drumuri,  nici  drum  de  fer,  şi  nici  vre-o
              fel este aşa de slab, aşa de ordinar pe lângă adevă­  prăvălie  sau  vreo  pitărie.  Peste  tot  erâ  pădure  şi  unde
              ratul parfum extras din flori ! Natura ne lasă de multe   se isprăveâ pădurea erâ câmp şi acolo creşteau flori şi
              ori  s’o  imităm,  dar  ea  zimbeşte  cu  milă  de  bietele
              noastre caricaturi!                        D. M.


              <Mş orea

                   Aş vrea din visele-mi răzleţe
                   Să făuresc un cânt duios,
                   Să-l cânţi cu drag gândind la mine,
                   Copil cu părul mătăsos.

                   Şi-aş vreâ din lacrimile multe
                   Ce -mi udă perna ’n nopţi de chin,
                   Să-ţi fac o salbă fermecată:
                   De-apururi dragă să-ţi rămân...
                                            LI VIA REBREANU                  Papa  Piu  X,  capul  bisericei  catolice,  în
                                                                             prezent  bolnav  în  Vatican  Nu  se  poate
                                                                             mângâia  de  moartea  surorei  sale  şi  se
                                                                             crede, că nu se va mai puteâ însănâtoşâ.

         250
   7   8   9   10   11   12   13   14   15   16   17