Page 15 - 1913-17-18

rbă. Deodată iarba luă foc, oamenii suflară cu obrajii DE PE DRUMURI
mflaţi şi iarba începu să ardă.
Fărăfrică aduse repede câteva crengi pe foc, şi — NOTIŢE ECONOMICE —
cum aveau iar focul lor cel vec.hiu şi credincios căruia VASILE C. OSVADĂ
u trebue să-i dea cineva de mâncare nici prea mult
ici prea puţin. Cum ne apropiem de Oarda-de-jos, minunata pa­
Cât de bucuroşi erau acum iară oamenii din noramă, ce o alcătueşte alvia liniştită şi maiestoasă
eşteră ? a bătrânului Murăş, cu lanţul munţilor apuseni în de­
Nu se mai speriară când tocmai veni un leu înain- părtare — ne este brusc întunecată de fumul ce se
ea peşterei şi scoase un răget grozav, ci luară o creangă rostogoleşte din urloaiele fabricei de spirt a jupânului
prinsă şi securile de peatră şi alungară pe leu. Şi fiindcă Gluck, înnemeşit de un guvern ce-a avut prilej să
i erau singurii oameni de pe pământ cari ştiau să facă constate activitatea financiară a milionarului.
oc, ajunseră oamenii cei mai puternici şi nimeni nu în jurul fabricei duhoarea alcoholului şi boii
ndrăzniâ să-i lovească sau să le fure ceva. Şi Fărăfrică slabi mânaţi de Români năcăjiţi — îţi spune că aici
u de atunci înainte privit ca un bărbat şi fu foarte e găzdăcie jidovească
espectat şi iubit. La podul Partoşului ne întinde biletul de vamă
Din ziua în care oamenii din peşteră descoperiră mâna uscată a unui ţăran, ce poate în nopţile de
ocul au trecut multe, multe mii de ani. Din oamenii veghe, ce le iobăgeşte în slujba arendaşului jidan, îşi
lin peşteră eşi un popor puternic, sate se ridicară şi se reconstruieşte tabloul lagărelor lui Axente şi poate
ăcură drumuri. Oamenii bătrâni muriră, copiii cei mici că îsi îneacă amarul sărăciei în fatalitatea unui neam
crescură mari şi apoi muriră şi ei, şi aşa merse multe fără de noroc.
nii de ani, şi mereu făcură oamenii focul tot scoţând Cum trecem podul se desfac din ceaţa dimineţii
jcântei din peatră. Acest lucru erâ foarte obositor şi turnurile şi zidurile cetăţii Bălgradului.
puteţi încercă singuri odată cât de greu este să aprin­ Aproape de cetate sunt în marş leger câteva
deţi focul în chipul acesta. compănii de soldaţi, ce se întorc dela deprinderi şi-şi
Insă oamenii descoperiră mereu alte lucruri noi şi alină dorul de maică şi drăguţă şi de plugul şi grapa
aflară mii de alte meşteşuguri, nu numai pe acela de lui cu trăgănate doine româneşti. Sunt feciori din re­
a face focul. gimentul Moţilor şi din fostul scaun al Arieşului. Azi
Şi într’o zi le dădu în gând să tae beţişoare mici păzesc copiii, ce ieri au păzit părinţii şi moşii lor şi
şi să le pue un cap roş şi când freci capătul cel roş, poate simt şi ei revoltă în sufletul lor când ei stau
sfâr! iasă foc din el. Mulţi oameni deştepţi au lucrat şâlboc ca alţii să facă geşefturi prin care sug roadele
împreună ani de zile până când au născocit asemenea sudorilor împrăştiate de fraţii şi părinţii lor pe cele
chibrituri mititele. ţarini.
Şi ştiţi cum se fac azi chibriturile? Azi sunt fa­ Şi aceşti alţi sunt aproape fără escepţie numai
brici mari şi acolo sunt multe maşini cari lucrează mult jidani, care s’au cuibărit în Alba-Iulia mai abitir ca
mai repede decât oamenii, şi fac numai într’o zi atâtea în Entredamul de lângă Bistriţa.
chibrituri încât toţi oamenii de pe pământ îşi pot a- întreg negoţul, toate întreprinderile d’aici şi din
prinde focul. jur au încăput pe mâni jidoveşti. întinsele câmpii
Şi ştiţi de unde vin beţele? Copaci mari sunt dela poalele munţilor apuseni îşi varsă roadele în
tăiaţi din pădure şi apoi sunt tăiaţi cu ferestrăul în magazinele Deutsch-ilor, Weiss-ilor şi Fischer-ilor...
butuci; apoi sunt curăţiţi de coaje de jur împrejur cu Potilatul şi bumbuştele cu lună a mireselor, ca
maşini cum curăţi merele ori cartofii, şi apoi se ia altă şi sicriul ţintuit îl cumpără Românii noştri dela fiii
coajă şi altă coajă, şi apoi cojile sunt tăiate dealungul lui Izrael. întreprinderi şi prăvălii jidoveşti se deschid
în beţişoare şi toate aceste sunt făcute de maşini nu
şi se închid în Alba-Iulia, în vreme ce banca „Iulia“
de oameni. păstrează cu îngrijire şi bine pachetat mobiliarul şi
Trad. de N. N. Botez.
biblioteca Reuniunii meseriaşilor români — existentă
azi numai în procesele verbale şi în lămuririle de
prin gazete.
Cum azi, când scriu aceste rânduri e zi de măr­
turie, Marţa înainte de Paşti, în piaţa Bălgradului în­
tâlnesc o mulţime de ţărani români de pe la Şard şi
Rugăm pe onoraţii noştri abonaţi, al că­ Ighiu de pe la Drâtnbari şi Ohaba şi de pe valea
Ampoiului până sus pe la Feneş şi Zlagna. Şi-au
ror abonament a espirat cu 1 Aprilie, ca să
adus grâul şi puii, mieii şi viţeii şi cu banii ce i-au
binevoiască a se îngriji de reînoirea lui în primit iau hăiniţe la copii şi roşele pentru Paşti —
se înţelege că din prăvăliile jidoveşti, unde văd o
grabă, ca revista să nu li se sisteze.
neobicinuită îmbulzeală.
Mă luminează un ţăran: „Trebui să ne purtăm