Page 17 - 1913-17-18

cnirilor şi se cutremurară cu toţii, că Holofern sosi de luptători, ca să-l prindă pe Holofern în luptă, sau
re ei, în tovărăşia gardiştilor. în patul lui de odihnă...
Thartan îşi plecă sabia şi se închină, în faţa stă- Doriâ să-l ducă legat cu lanţuri în pustietatea cea
nului oştirilor, anunţând cu glas liniştit: mare, ca să-l omoară, în faţa cătunelor prefăcute în
— Iată, doamne, l’am prins şi l’am încătuşat pe cenuşă. O vitejilor! o nebunilor! Oare frunza se poate
iban şi acum Nabuzar vrea să mi-1 iea. împotrivi cu apa tulburată şi năvalnică a Eufratului ?!
— Cum ? Tompar îl convinse, să renunţe la acest plan ne­
— Spune, că e prisonierul lui, căci el a suprimat bun şi să nu vorbească cu ceialalţi principi, ca să nu-1
şcoala... Am protestat, dar el şi-a tras sabia, ca să-mi trădeze vreunul... El n’a vorbit cu nimeni, dar a încer­
sângele... cat... şi s’a adeverit vorba lui Tompar, căci ictă acum
Şi râse ironic. Nabuzar scrâşni din dinţi. el e prins şi legat în cătuşe în faţa lui Holofern!
— îţi şi iau sângele! — răcni el. Eu l’am prins Jumătate din soldaţii lui au căzut de armele as-
Haban... siriene, iar restul e încunjurat de soldaţi cu paloşe...
Haban stâ trist, cu mânile încrucişate între sol- Lupta s’a sfârşit, şi cu ea deodată şi speranţele şi visul
iţii lui măcelăriţi cu grămada. Nu-i mai păsa de ni- cel minunat!
ic acum, nici chiar de propria-i vieaţă, dar totuş se Privi spre cerul zimbitor. în curând n’o să-I mai
furie, la vorba lui Nabuzar. vază şi nici soldaţii lui, căci azi va avea de lucru neîn-
— M i n ţ i ! Pe mine m’a înfrânt Thartan, şi nu tu ? duratul paloş babilonean! Vor fi decapitaţi cu toţii, ca
m’a încătuşat... să dovedească cu sângele lor, cât de zadarnică e orice
Holofern privi spre Nabuzar. sforţare omenească...
— Du-te în cort şi să nu cutezi să te mişti de Se opri o clipă privind la soarele strălucit, dar
:olo, până nu vei primi ordinul meu! soldaţii babilonieni îl împinseră spre cortul de judecată,
Apoi se întoarse spre Thartan. unde îl şteptâ Holofern.
— Iar tu, viteazule, du-te sub munte, unde săge- Se opri să-l salute, căci îl urâ. Se opri şi rana
e lui Salezer întunecă soarele. Sprijineşte-1 împotriva lui dela frunte sângeră...
i Salatiel... Holofern îl întâmpină, în uşa cortului, cu un zim-
— Cum porunceşti... bet plin de mândrie.
Şi plecă asemenea unei vijelii. Tumultul scăzuse, — Ce este, Haban ?
imai dinspre Betulia se auziâ o goarnă. Şi Holofern Glasul lui erâ ironic şi înfuriat. Haban nu răs­
rivind o clipă înspre lupta ce decurgeâ în depărtare, punse ; se întoarse ca să nu-1 vadă, căci i se strân­
icu semn soldaţilor, să-l ducă pe Haban în cortul co­ gea inima...
mandantului suprem, ca să-şi iea pedeapsa... — Te rog un singur lucru: să nu mă înfuriezi şi
pentru mai departe. Şi aşa vei muri, dar dacă mă în­
XXIV. furiezi, vei muri cu o moarte de mii de ori mai grea...
Inima călăului. Regele pustiului ridică din umeri şi zise:
— Sunt gata la orice moarte!
îl duseră pe Haban, în cortul lui Holofern, la
Holofern râse posomorât:
idecată.
El mergea, printre soldaţi, cu capul plecat, câte- — Nebune, cum ai îndrăznit cu o mână de oa­
dată îşi rotiâ ochii trişti ca care a văzut un vis fru- meni, să te arunci asupra unui sfert de milion ? Şi mai
ios şi s’a pomenit apoi în realitatea amară... ales, cum ai îndăznit să mă ataci chiar pe mine ?!
Visă şi ziua despre libertate, când erâ treaz. Su- — Am făcut’o. M’ai învins cu arma, acum ispră­
letul lui agitat trecea în grabă depărtările cele mari veşte cu mine...
i se vedeâ în pustietatea galbină, în lumea nisipului, Se auzi un ţipet înăbuşit. Iudita năvălise din cor­
i simţiâ sărutul frumoasei regine, cu pielea neagră, tul visteriei, cu părul despletit. Faţa ei tradâ o groază
are a rămas departe în singurătate... Ii auziâ glasul şi de moarte, ea îşi făcea loc îmbrâncindu-se printre sol­
i vedeâ stătura gingaşă ca a unei flori, o vedeâ zi de daţi şi se aruncă la picioarele lui Holofern...
i până ce azi s’a răsculat cu armă împotriva lui Holofern... — O, visul sufletului meu... pe tine te caut în
Soldaţii lui erau ceva peste treisute, pe cari Ho- tabăra răzvrătită... In numele lui Iehova spune-mi... nu
ofern i-a înrolat în tabăra lui după cum luase cu sine ţi-sa întâmplat ceva ?
i pe ceialalţi principi cu soldaţii lor, pentru a-şi aug- Holofern rămase uimit.
nentâ trupele asiro-babiloniene. Soldaţii lui erau îm- — Pe mine mă căutai?
>răştiaţi în întreagă tabăra, dar la un semn dat, s’au Iudita îi îmbrăţişe picioarele şi zise plângând:
idunat cu toţii, ca să învingă sau să moară, căci cu — Da, Holofern... pe tine...
oţii iubeau libertatea, deşertul nemărginit, unde vân- — urmează —
ul plângător aruncă spre cer cu mânie nisipul galbin!
Cu aceşti trei sute de luptători a atăcat tabăra
isiro-babiloniană, ce se odihnea; s’a aruncat în marea