Page 18 - 1913-17-18
P. 18

FLORI DE-O ZI                       da seama de valoare cuvintelor ab­     Frumoase  sunt  şi  bucăţile,  în  ca
                                                   stracte.                            poeta  caută  să  ferească  pe  copii  d
                                                      Majoritatea  bucăţilor  din  volum   minciună.
                                                   este  inspirată  de  două  sentimente   ...„Şi de-ar fi chiar să mă bată
                       Dări de seamă
                                                   rodnice  şi  generale  omeneşti:  mila   „Pentru vina mea,
                                                                                          „Şi de-ar fi chiar să mă bată,
                      Elena bar ago: Copiilor*.    şi  oroarea  de  minciună.  Aceste  sen­  „N’aş minti-o niciodată
                  Zilnic  citim  în  ziare  plângeri  îm­  timente  vrea  poeta  să  le  infiltreze   „Pe mămica mea !...“
               potriva  abuzurilor  săvârşite  în  anu­  în  sufletele  curate  ale  celor  mici,  fo-   Multă  dragoste  pentru  natură  s
               mite  direcţii  de  oameni,  cari  aveau   losindu-se  de  toate  mijloacele  spre   degejază  din  volumul  „Copiilor".  Ş
               tocmai  datoria  de  a  servi  drept  mo­  a-i  face  să  fie  miloşi  şi  să  se  ferească   acest  fapt  ne  arată  şi  mai  mult  pri
               dele  de  corectitudine  şi  virtute.  In   de  minciună.  Căci  în  viaţa  noastră   ceperea  autoarei.  Căci  trebue  să  în
               toate  ramurile  activităţei  noastre  pu­  nimic  nu  este  mai  respingător  decât   văţăm  dela  firea  creatoare,  să-i  în
               blice  se  manifestează  scăderi,  cari   un  om,  în  al  cărui  suflet  nu  înflo­  dreptăm  pe  cei  mici  spre  ea,  ca  î;
               uneori iau proporţii ameninţătoare.  reşte  mila  faţă  de  suferinţă,  şi  al   viaţa  lor  să  fie  buni  şi  sinceri  ca  es
                  Iubitorii  de  progres,  prietenii  lu-   cărui cuvânt spune minciuna.  Cred  însă  că  prea  stărueşte  mul
               minei  şi  ai  adevărului  strigă,  pro­  Cartea  conţine  mai  ales  cântece,   asupra  rugăciunilor.  Aproape  toţ
               testează  şi  lovesc  în  cei  vinovaţi.   pe  cari  copiii  ar  trebui  să  le  cânte   copiii  numără  între  faptele  lor  bum
               De  atâta  vreme  ne  plângem  de  ra­  la  sărbătorile  Invierei,  când,  odată   în  primul  rând  rugăciunea.  Dat  fiin<
               vagiile  criminalităţei,  ale  alcoolismu­  cu  primăvara  învie  în  sufletul  tutu­  că  aceste  cântece  vor  fi  învăţate  di
               lui  şi  depravărei.  Şi  cu  toate  acestea   ror muncitorilor dragostea de viaţă.  copii,  oare  n’ar  aveâ  ele  o  scădere*
               curentul  de  destrăbălare  ia  proporţii   Sunt  Paştile.  Au  venit  cu  toată   Trăim  în  vremuri  când  trebue  să  ma
               tot mai mari. Care să fie cauza?    comoara  lor,  cu  raza  lor  de  mân-   şi  pretindem  şi  să  luăm  nu  prii
                  Un răspuns, unul singur la această   găere  chiar  şi  pentru  aceea  în  al   înghenunchere, ci cu forţa.
               întrebare:  Educaţia  greşită  ce  se  dă   căror  piept  n’are  nici  un  motiv  să    *       T. Miron.
               tineretului,  pildele  proaste  pe  cari   mai  învie  nici  o  rază.  Şi  copilul  se   Cinei fecioare...
               acest  tineret  le  vede  din  clipa  când   bucură, căci:
                                                                                                                   A. L.
               începe  să  distingă  ce  este  bun,  de   „Ştiu Tatăl nostru şi ştiu spune
                                                      „Şi alte rugi ce’mi plac nespus,    Frumoasă  şi  fermecătoare  e  po
               ce  este  rău.  Zadarnic  vom  căută  să
                                                      „Şi ştiu să cânt şi-o rugăciune  vestea  ce  ţi-o  îngână  noaptea  câne
               îndreptăm  pe  cei  mari.  Zbuciumul   „Cu învierea lui lsus“.          intră în tăinuita-ţi odăiţă.
               va  fi  de  prisos.  Nu  se  poate.  Mărul,   E  zi  de  bucurie  pentru  cei  bo­  Când  erai  mititică  ascultai  po­
               odată  putred,  nădejdea  rămâne  la   gaţi  ca  şi  pentru  cei  săraci,  căci  azi   vestea  ce  ţi-o  torceâ  bunica,  şi  po­
               sâmburii din el.                    din  prisosul  celui  ce  are  se  reversă   vestea  aceasta  îţi  îngreunâ  genele,
                  Toate  privirile  trebuesc  îndrep­  şi  asupra  celor  cărora  soartea  le-a   pleoapele-ţi  cădeau  lenevite  şi  som­
               tate  spre  cei  mici.  Spre  acei  cari  o-   hărăzit numai dureri şi amărăciuni.  nul  se  furişă  pe  nesimţite  în  preajma
                                                                                       ta  şi  pe  nesimţite  te  fură  şi  te  du­
               dată  vor  avea  îndatoririle  celor  mari   „...Şi copiii buni la suflet   cea  în  zborul  lui  fermecător  prin
               de  azi.  Sufletele  lor  sunt  curate.   „Azi cu bucurie dau          toate  acele  locuri  minunate  ce  se  pe­
                                                        „Cozonaci şi ouă roşii
               Sufletele  lor  sunt  primitoare  şi  nu   „La copiii care n ; au“.     rindau  în  povestea  bunicii  tale.  Fe­
               cunosc  fardul  şi  minciuna.  Ele  sunt   Vedem  veselia,  dar  vedem  şi  du­  tiţa  cea  mică  şi  drăgălaşă  de  odi­
               sincere  şi  nu  ascund  nimica  în  do­                                nioară,  acuma  e  fetiţă  mare  şi  ispi­
                                                   rerea  pe  care  o  simt  cei  mici  atunci   titoare,  serioasă  şi  plină  de  doruri
               sul  vorbelor  spuse.  Bucuriile  ca  şi
                                                   când  această  zi  mare  nu  le  aduce   noui.  Bunicuţa  nu  mai  este  ca  s’o
               durerile  lor  sunt  adevărate.  Sufletele                             vadă  cum  e  acuma,  să-i  istorisească
                                                   ceeace vor: sănătatea mamei lor.
               lor  sunt  mlădioase.  Spre  ele  trebue                               din  povestea  vieţii  puţin  câte  puţin
                                                      Petru  cultivarea  sentimentului  de
               să ne îndreptăm deci atenţia.                                          şi  să-i  descopere  vălul  tăinuit  al  do­
                                                   milă  sunt  scrise  şi  bucăţile  ca  „Rân-   rinţelor  ei  neînţelese.  Nu  mai  este
                  Al  doilea  volum  de  versuri  pen­
                                                   dunica“,  „Puşculiţa",  „Vrăbiile"  şi   bunicuţa  cu  poveştile  ei  frumoase,
               tru  copii  al  dnei  E.  Farago  aduce
                                                   mai  ales  frumoasele  versuri  din  „Po­  dar  fetiţa  mare,  frumoasă  şi  ispiti­
               o  nouă  contribuţie  la  munca  obo­                                  toare  ascultă  astăzi  o  poveste  nouă,
                                                  rumbelul"  —  o  perlă  a  acestui  fru­
               sitoare  şi  plină  de  greutăţi  a  edu­                              un  glas  ne  mai  auzit,  care  pleacă
                                                  mos  volum.  Curată  prin  acţiunea  ei,
               catorului.  Dacă  primul  volum  apărut                                dinăuntrul  sufletului  său  şi-i  începe
                                                  curată  prin  simbolul  ei,  această  bu­  firul  povestei  acelei  noi,  pe  care  o
               pe  iarnă  aveâ  unele  scăderi  prin
                                                  cată  ar  face,  cred,  cinste  ori  cărui   altă  voce  îl  toarce  mai  departe  în
               deasa  întrebuinţare  a  c u  v i n  t e l o r
                                                  autor.                              mii şi mii de tonuri.
               abstracte  —  ceia  ce  din  punct  de
                                                  „Un porumbel câzut’a din zbor pe-o stâncă 'n mare   Frumoasă  e  povestea  ce  ţi-o  în­
               vedere  pedagogic  este  o  greşală,   „E mic de tot săiacu, de-abia a prins să zboare.  gână  noaptea  când  se  furişează  în­
                                                  „Vin valuri mari şi ‘n stâncă lovesc şi lui i-e frică.
               —  noul  volum  „Copiilor",  apare  mult   „Şi trist ei capii 'şi pleacă şi-aripile 'şi ridică   cet  în  odăiţa  ta,  la  căpătâiul  tău.
                                                  „Iar stropi săriţi din valuri pe pene-i cad şi-l udă
               mai  limpede,  mai  uşor  de  apropiat   , Şi piuitu-i jalnic nu-i nimeni să-l audă...”  Şi  tu  o  asculţi  fermecată  şi  trează,
               de sufletul copilului, care nu-şi poate  Vine  însă  porumbiţa  şi-l  salvează.   străbătută  cu  tot  trupul  tău  tânăr  de
                                                                                      fiori  mari  şi  tainici  care-ţi  aduc  o
                                                  Faceţi  pe  porumbiţă  să-i  dea  puiu­
                   *  Editura  „Ramuri".  Se  poate  co­  lui  drumul  jos  în  valuri  şi  veţi  aveâ   nelinişte  mare,  dar  plăcută  sufletului
              mandă la „Librăria S. Bornemisa“, Orăştie.                              tău.  Somnul  nu^  poate  veni  căci  tu
              Preţul 1'35 franco.                 simbolul atâtor dureri omeneşti.    însuţi  îl  alungi.  Inferbântată  te  ridici,
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22