Page 19 - 1913-17-18

aşeşti încet în vârful degetelor, des- zeiască şi sărutul acela îl doreşti tu tale plutesc încă fericite în visurile
îizi fereastra şi respiri cu sete aerul din tot sufletul. frumoase închegate în clipe deştepte.
icoros din afară care-ţi mângăe faţa, Prin undele mari ale părului tău Ce visuri frumoase şi curate ! Aces­
arul, braţele, ţi-se strecoară în sân frumos, adeseaori s’au plimbat de­ tea le ştiu. Dar aş da o lume în­
-şi împrăştie peste tot trupul tău getele uşoare ale maicei tale. Dar treagă să ştiu dacă în aceste visuri
icoarea lui binecuvântată. Tresari tu simţi că este o altă alintare mult frumoase şi pline de lumină sufletul
e un simţimânt care te birue. Vest- mai plăcută şi pe aceasta o doreşti meu a luat din acele clipe locul cel
ântu-ţi alb, subţire şi uşor îţi pare tu acuma. Mâna tremurândă şi iubi­ mai de seamă! G B.
închisoare nesuferită. Ai dori să toare a maicei tale adeseori ţi-a mân­ *
i liberă, cu totul liberă, s’arunci gâiat gâtul tău curat şi rotund şi
o parte vălul acesta şi nu ştii ce peptul tău de fecioară, plin de viaţă „Scrisoarea de
î opreşte. Ai dori să zbori ca un şi de doruri, descântându-ţi adesea recomandaţie"
ând în rătăcire, să te scalzi în voe când păreai că eşti bolnăvioară. Dar
i undele reci ale aerului, să simţi din clipa aceasta tu simţi prea bine Iarba fiarelor a tuturor uşilor ză­
ătaea mângăioasă a vântului şi pe că este o altă mângăere de o mie vorite. Călcătoarea poruncei: „nu
-ipile lui să pluteşti ca o nălucire de ori mai dulce şi mai fermecătoare primeşte pe nimeni". Deschiderea
e noapte. Sub lumina minunată a care poate să-ţi alinte frăgezimea sertarelor pentru scoaterea altei se­
inii te-aş crede o fiinţă dumnezeiască ispititoare a peptului tău şi să-i a-
sghiind asupra celor ce-şi spun pri- line dorurile cele multe şi mari de mene. Cuiul care scoate alt cui bă­
iuI cuvânt de iubire. cari e plin. Figura blândă a maicii tut şi el altădată cu sila, cu greul
Iţi descoperi larg pieptul în adie- tale care a văzut acest trup tânăr şi ciocan al scrisoarei de recomandaţie.
;a vântului şi de ar fi cineva în frumos desvoltându-se mereu, care Scopul ei: scoaterea meritului şi în­
rădină ai fugi înspăimântată dela l’a văzut răsărind, îmbobocind şi în- locuirea Iui cu nevolnicia, cu prostia.
îreastră. Dar nu-i nimeni şi n’ai de sfârşit înflorind în cea mai mare
e te înfricoşa. frumseţe sub îngrijirea necurmată a Răvăşelul prin care poţi mânca
Noaptea-şi urmează povestea ei ei, îţi apare înainte duioasă şi iubi­ o pâine, îţi poţi potoli ambiţia de
umoasă şi fermecătoare. Tu te ra- toare. Dar floarea îmboboceşte pen­ a parveni, fie în politică, fie în lite­
smi de fereastră, îţi sprijini coatele tru ca să înflorească şi înfloreşte ratură... da, în literatură, căci scri­
e ea, şi-i asculţi povestea. Şi cu pentru ca să rodească. Şi tu simţi soarea de recomandaţie are, de multe
ât vorbele tainice ale ei se cern că e un altcineva care are dreptul
nele după altele, cu atâta tu te a- de aici înainte asupra acestei flori ori, această miraculoasă putere de
ânceşti mai mult ca să le pricepi ce trebue să-şi dea rodul său. Un a înlocui talentul. Cine se mai miră
ostul lor. Şi ’ncepi atunci a înţe- cineva pe care-1 aştepţi cu sufletul astăzi când, dela uşierul Cerberul
îge puţin cât de puţin din marea plin de iubire, o fiinţă mult mai care păzeşte pe Excelenţa Sa — şi
i eterna lege a iubirii despre care dulce, mai frumoasă şi mai mângăe- până la Excelenţa Sa, toţi te întreabă
ovesteşte zumzetul frunzelor zbuciu- toare decât însăşi maica ta. Te ri­
îate, murmurul izvoarelor, foşnetul dici dela fereastră şi-ţi întinzi braţele de acest mic răvăşel care îţi va îm­
orilor şi al ierburilor, vântul veşnic ca pentru o chemare. Fiinţa mult plini poftele şi ambiţiile.
ătăcitor în glasul căruia se strâng dorită o vezi par’că în noapte şi încearcă, aşa, într’o doară, numai
oate plângerile, toate suspinurile ca par’că ai vrea s’o cuprinzi strâns la ca să cunoşti oamenii şi moravurile,
i toate strigătele şi ciripiturile de peptul tău înferbântat şi să-i zici:
eselie ale tuturor fiinţelor cari s’au „Ia-mă cu tine! Iţi dăruesc ţie acest încearcă să te duci cu mâna goală,
dăpat unele mai mult altele mai pu- trup frumos căci robia ta e negrăit şi vorbeşte frumos, demn, spune că
in la nesecatul izvor al iubirii. Ma- de fermecătoare. Ia-mă cu tine!" n’ai pe nimeni, dacă nu.ţi va apucă
ea şi sfânta lege a iubirii despre Şi de-ar apărea la fereastră şi mânile înainte Excelenţa Sa să te întrebe
are povesteşte tainica licărire a ste- lui puternice te-ar cuprinde ca pe dacă ai vre-un bileţel şi ai să vezi
slor de sus, privirea plină de tris- fetiţa de odinioară, tu te-ai lăsă
eţă a lumii, umbrele şi luminele cari roabă lui, ca să te ducă unde ar voi. gesturile, mimica, o strâmbătură din
oacă şi se alungă pretutindeni, gre- Dar povestea nopţii începe să nas, o ridicare din umeri şi apoi o
ruşul din iarbă îndrăgostit de o stea se întunece. Dela orizonturi nouri mormăială surdă, desgustătoare ! „Nu
ăreia îi cântă, dar care nu-i aude mari şi întunecoşi se ridică repezi se poate, nu e loc“. Şi vei râde de
ântarea, ci sclipind înainte îşi po- în sus Jăsând umbre mari de pe pă­ nu vei avea nici o nevoe de mila
esteşte în taină istoria vieţii ei. mânt. înfriguraţi se adună în grămezi
licuricii din iarbă, ţiuitul somnoros mari, închid calea lunii şi lumina ei cuiva, sau vei tremură pentru grija
lin cuibul de sub streşină şi mai a- abia se mai poate strecură tremurând. zilei de mâne ce vine ameninţătoare
es cântarea măiastră a prtveghitoa- Vântul mâhnit suflă cu putere urmă- ca un tren ce inevitabil te va dis­
ei din grădină, povestesc neîncetat rindu-şi nesfârşita-i cale, frunzele se truge.
r raja negrăit de plăcută a iubirii. zbuciumă cu zgomot, aerul tremură, După, tine, va intră scrisoarea
Şi tu veghetoare albă dela fe- se umezeşte, în depărtare se văd de recomandaţie — nu un om, —
eastră, asculţi înfiorată această po­ fulgere şi se aud tunete, picuri mari
veste şi o înţelegi. Te simţi prea de ploaie cad repezi pe fereastră şi va fi primită cu întindere de mâni,
imgură în odăiţa cea tăinuită. Pe stropindu-ţi cu apa lor rece^ faţa, cu întrebări de ce face miluitorul cu
runtea ta senină, pe ochii tăi plini peptul şi braţele şi tu tresari. închizi scrisoarea de recomandaţie. Va urma,
le doruri, pe obrajii tăi îmbujoraţi, fereastra şi în vârful degetelor te apoi, o apăsare pe buton, şeful de
>e gura ta vrăjită, adeseori maica retragi şi te urci în aşternutul tău cabinet va recomandă „scrisoarea de
a cea bună şi-a pus sărutul ei mân- curat de fecioară. Te culci cu bra­ recomandaţie" cutărui şef de birou
[•ăetor. Tu simţi însă că este un alt ţele sub cap şi, pe când furtuna de
ărut mult mai dulce, mult mai plă- afară îţi plânge la geam plânsul meu şi „scrisoarea de recomandaţie" va
:ut, care-ţi dă o înfiorare dumne­ pe care tu nu l’ai înţeles, gândurile intră imediat „în porţie", va începe