Page 3 - 1913-17-18

N. IORGA CA ORATOR transformare din partea savantului, sfios ca o fată mare,
ce se strecura, între Academie, Universitate şi casă,
Nicolae Iorga a trecut prin şcolile noastre stre- veşnic grăbit, prin străzi lăturalnice, înalt, slab, cu barbă
curându-se par’că pentru ca, de tot tânăr, să treacă mică neagră, ochi ca tăciunile, îmbrăcat cu un imens
graniţa, atras de cultura apusului şi să adune, în câţiva macferlan cu foarte lungă pelerină, cu un ghiozdan pu­
ani, la lumina universităţilor rurea supraîncărcat cu cărţi
străine, prin puterea sa de masive, ţinând din această
muncă uimitoare, sprijinită de pricină umărul stâng cam ri­
o memorie deosebită, o uriaşă dicat, cu lată pălărie rotundă
cultură, împreunându-şi sufle­ calabrează, salutând stânga-
tul de frumos şi poezie. ciu şi pripit. La universitatea,
Apoi, poetul idealist şi-a unde sosiâ cu exactitatea oro­
impus cea mai ingrată, mai mi­ logiului institutului meteoro­
găloasă, mai istovitoare, mai logic, abia îl zăreai, în hai­
neapreciată muncă, culegând nele lui negre, când prin gan­
de prin toate arhivele apusului gul întunecos al intrării de
materialul brut, inform, ce in­ serviciu urcă lunga scară de
spiră doar aversiune celor dela lemn, tremurândă, ducând la
noi. Cu acest material enorm, cancelarie. înainta repede spre
adunat printr’o muncă de sa­ catedră, privind pământul, şi
lahor al ştiinţei, ce i-a atras abia aşezat pe scaun, începea
doar batjocurile calomnioase să vorbească cu felul său par­
ale invidioşilor leneşi, artistul ticular de a sună pe r, cu
creator, cu genială intuiţie, re- un timbru special al glasului
luându-şi locul, a înviat trecu­ care te face să-i recunoşti cu
tul aşa cum doar un Michelet absolută siguranţă vocea prin
a putut face şi, din evocarea sute de oameni ce ar vorbi
vremuri|pr moarte, a creat iz­ în acelaş timp, cu ochii piro­
vor de vieaţă nouă prin trezi­ niţi pe cele câteva note scrise
rea simţământului de mândrie foarte mărunţel, cu litere săl­
naţională. tăreţe, de formă ciudată. Abia
Să fi zis cineva tânărului după câteva minute se hotărâ
profesor universitar Iorga, cu să ridice ochii săi splendizi,
câţiva ani doar mai în vârstă scăpărători de superioară in­
decât studenţii săi, că el, di­ teligenţă, asupra auditorului.
spreţuitorul până la desgust al Atunci o nouă clipă de timi­
presei noastre inculte, aservită NICOLAE IORGA ditate îl paraliza până ce ochii
partidelor, al parlamentarismu­ săi neliniştiţi alegeau, din
lui nostru oligarhic, îşi va avea gazeta şi că se va a- toată sala, ochii unui student ce părea că ascultă mai
lege deputat, ar fi râs batjocorâtor sau s’ar fi simţit atent. Din acea clipă restul sălii dispărea pentru dân­
poate chiar jignit. sul şi lecţia o făcea doar pentru victima aleasă. Cu
De fapt, nimeni nu s’ar fi putut aştepta la această privirea sa de foc îl tot fixă, îi sfredeleâ gândul, îl

239