Page 8 - 1913-17-18

Nicolae Băilă, dela teatrul din*Pilsen. Ştefan Mărcuş, dela opera din Troppau. Ionel Crişan, dela teatrul din Gablonz.
Conducătorul turneului.
Membrii turneului artistic din Ardeal.

TELEGRAFIA FARA FIR ale acestui sistem solar de soare si ne aduce din când
9
în când oaspeţi-comete, ce poartă drept toaletă de
vizită o trenă lungă cât vremea.
T. L. BLAGA
E un complex de taine natura. Ne scapă din ve­
Natura e şi va rămânea probabil vecinie tainică dere jiu numai ceea ce e infinit de departe sau infi­
în multe ale sale, atribuţie, ce-şi are sediul — ştie nit de mic, ci chiar în jurul nostru se petrec lucruri,
Dumnezeu cu scop sau fără scop — în felul limitat pe cari lasă că nu le putem zări, dar nici nu le pre­
al simţurilor noastre, atât ca număr, cât şi ca func­ supunem. Abia din când în când simţim ceva din ele.
ţionare. între altele de exemplu se adevereşte tot mai Acela, care are nefericirea să sufere de reuma­
mult, că forţele cele mai mari sunt unite pretutindeni tism, peste iarnă rămâne mai bucuros în odaia încăl­
de corpuscule atât de mici în estenziuni, încât nici zită, fiindcă atunci nu simte durerile în mod asa acut.
9
ochiul înarmat cu microscopul cel mai bun nu e în De se iveşte însă vr’un nour pe cer, îndată încep şi
stare a le zări. Cad sub limita vizibilităţii, ce ne-o durerile în braţul reumatic. Lucru ciudat! Ce relaţiuni
permit instrumentele optice de astăzi. Fulgerele şi pot exista între braţul reumatic păzit de căldură şi
trăsnetele cari îsi iau fiinţă în forma bizară de zic- între nourul de pe cer? Cum se face că braţul acesta
y
y
zac adeseori până la lungimi de mai mulţi chilometri, bolnăvicios este un instrument de prognoză a timpu­
forţele uriaşe ale curentului electric, care alunecă pe lui mai perfect decât chiar o staţiune mai simplă me-
fire dela maşina dinamică a uzinei electrice, toate tereologică ? Răspunsul îl ştie natura, pentru noi e o
sunt legate de electroni, corpuscule de mii de ori mai taină ca atâtea altele.
mici si de sute de mii de ori mai uşoare decât a- Cine dintre noi vede de pildă, că întreg spaţiul
•
9
tomii unui corp, în vremece înşişi atomii sunt atât de dimprejur e încrucişat de nenumărate valuri, cari îl
mici, încât n’avem nici o nădejde să putem zări vro- străbat din toate părţile îndesându-se unul lângă al­
dată un singur atom. Dela atomi emanează şi forţa, tul şi cari trec prin sticlă şi prin apă ca şi cum nici
ce se manifestă la diversele corpuri în ceea ce ne-am nu ar există aceste corpuri ? Şi cu toate acestea un-
obicinuit a numi tărie, soliditate, proprietate de care dulaţiunile există, pătrund în organul nostru de ve­
trebue să ţie seamă ori care constructor când întinde dere, agită nervul optic şi efectul e, că noi vedem o-
arcurile unui pod peste vr’un râu. Aceeaş putere e, biectele dimprejur, sau apoi se izbesc de pielea noa­
care în vremurile începutului a rotunzit ca gravitate stră şi ne determină să spunem, că soarele sau cup­
massa de aluat a pământului şi l’a înzestrat cu forma torul încălzeşte.
sferică de astăzi; ea e, care leagă luna de pământ, ca Undulatiunile de lumină si de căldură nu le ve-
9 9
nu cumva acesta să se plictisească în traiul monoton dem, le simţim însă efectul cu ajutorul anumitor or­
de veacuri, ce au fost şi vor fi şi în sfârşit tot ea e, gane ale noastre. Aleargă însă prin spaţiu şi astfel de
care uneşte pământul împreună cu celelalte planete undulaţiuni, cari nu agită nici unul dintre senzurile

246