Page 3 - 1913-19

ANUL III. ORĂŞTIE, 11 Maiu n. 1913. Nr. 19.

A P R I L mai splendidă. Ea e acum a tot puternică. Primăvara
este triumful ei.
Milioane de germeni fermentează în aer, în apă
ADRIAN CORBUL
şi pe pământ. în toate părţile activitatea se înteţeşte.
Formele se desprind mai netede în lumina clară, tona­
Acum, ca şi altădată, ne vedem de nevoile noastre. lităţile sunt mai calde, mişcările noastre mai vioaie.
Viaja de toate zilele are cerinţe pe cari nu le putem Un impuls de activitate febrilă îl stăpâneşte pe om.
părăsi. Negustorii se ocupă de nego|ul lor, slujbaşii în tot ce întreprinde, el pune acum mai mult curaj şi
de slujba lor, oamenii de stat de politică, muncitorii o mai mare vigoare. în esitenţă se încrucişează mii
de munca lor. Nimic nu se arată schimbat în exis- de forţe vii, agile, neobosite. Sângele nostru curge mai
tenjă; ea pare a-şi urma cursul ei familiar.
roş prin vine, sentimentele ne sunt mai pronunţate,
Ca în fiecare zi, răsfoim ziarele, ne interesăm ideile noastre mai limpezi şi mai hotărâte. Munca
de afacerile din Balcani şi de celelalte chestiuni mă­ omenească e mai fecundă ca oricând, amorul nostru
runte ale vieţei. Orice am face însă, o simjim pretu­ isbucneşte cu o superbă vehemenţă. în ochiul femeii
tindeni în jurul noastru. Ea ne distrează în întreprin­ se răsfrâng mănunchiuri de raze, iar buzele pe cari le
derile noastre cele mai grave şi ne dă impresia că sărutăm sunt purpure, tremurătoare şi ferbinţi.
în obişnuitul ritm cotidian s’a petrecut o schimbare. ...Culoare, lumină şi parfum, iubire glorioasă şi
Ceva e alterat în noi şi în afară de noi. Viziunele sbucnete de energii — iată ce e primăvara. Din cer
noastre de fiecare zi ne par denaturate.. până la pământ, stăpâneşte aceeaş universală activi­
Am lucrat azi de diminea|ă până la amiază, am tate, acelaş avânt fecund ca şi în sufletele noastre.
dejunat ca întotdeauna, după masă am cetit, m’am Argintul gârlelor murmurânde, nu ne predispune la
plimbat, am stat de vorbă cu prietenii, mi-am sorbit visare ci la muncă. în jurul nostru totul funcţionează.
cafeaua în cafeneaua în care întru în fiecare zi. Pre­ Când suntem tineri, flacăra primăverei ne arde
tutindeni, ea m’a urmărit: în tensiunea scrisului, în sângele, mânându-ne încoace şi încolo într’o veşnică
toiul conversaţiei, acasă şi pe stradă. întreaga mea activitate. April îi întristează pe moşnegi. între imensa
fiinţă este absorbită de ea. O exaltare surdă a nervilor, activitate a firei şi propria lor neputinţă, contrastul e
un dor nedefinit, un amestec de bucurie şi de tristeţă mai crud ca oricând. Tristeţea primăverei la bătrâni
— iată ce simt. Simptomele acestea sunt ale tuturora: e un sentiment curios şi bogat în reflecţii. Poeţii nu
căci ea vibrează în fiecare dintre noi — ea, primăvava!., au ştiut să-l exploateze până acum îndestul. Din toate
*
* * literaturile nu cunosc decât o singură poezie care să
ne descrie această melancolică situaţiune. Ea este de
April a înverzit luncile şi codrii, a albăstrii cerul, Lamartine, şi începe cu admirabilele versuri:
a reînviat insectele în văzduhul cald. El se insinuiază
în florile din grădină şi în sufletele oamenilor. Un Lorsque vient le soir de la vie
spasm de fericire scutură firea. Şi în clocotitul prelung Le printemps attriste le coeur
De sa corbeille epanouie
al razelor de soare în azur, ghicim acelaş dor de 11 s’exhale un parfum moqueur...
activitate, aceeaş putere creatoare ca şi în mintea, în *
inima şi în organele noastre. * *
Primăvara e simbolul creaţiunei. Vedeţi în jurul în pădurea dela Mendon am ascultat eri, culcat
vostru, de ce culori calde şi pronunţate se îmbracă pe iarba mătăsoasă la umbra copacilor, ciripitul dulce
natura, ascultaţi murmurul multiplu al existenţei, acel al pasărilor. Ele cântau primăvara în triluri sonore.
murmur făcut din vibraţiunile tuturor atomelor lumei, Şi poeţii au cântat-o în toate timpurile. Ei au exaltat
respiraţi aerul încărcat de fluizi şi spuneţi-vă că nici reînvierea firei şi iubirea pătimaşă a oamenilor. Dar
odată firea nu a tresărit de atâta putere de viaţă. Totul suntem obişnuiţi să confundăm în mintea noastră
e plin, magnific şi sonor. în atmosferă roesc parfu- poezia materiei creatoare cu însăşi primăvara. Ne
muri nenumărate şi tari, suflul codrului se amestecă place să ne închipuim că primăvara e însăşi poezia.
cu respiraţia florilor de prin grădini, iarba e de un Ne înşelăm.
verde închis, trandafirul de un roşu sombru, cerul de Primăvara, fiind triumful materiei nu poate fi
un albastru profund, soarele pare o scurgere de aur poezia, care e numai contemplarea vieţei. în sufletele
ferbinte... Nici odată materia n’a ajuns la o dezvoltare noastre existenţa activă şi poezia, sunt două nuanţe