Page 6 - 1913-19

Pe când sorbeau cafeaua din filigelele turceşti, „Asta e a vostru... hai căraţi-vă.
fata din casă, aduse pe o tavă posta. — Să trăeşti boerule...
Boerul Maican îşi agăţă de nasul turtit şi cărnos — Trăiască şi coconiţa...
ochelarii, încinşi în ramă de aur. Răsfoi scrisorile şi se
— Trăiască şi boeraşul dela Craiova.
opri asupra unui plic galben, pe care îl desfăcu cu în­
grijire şi cu oarecare sfială.
Nu-i venea a crede. Ridică iar plicul, şi ceti rar
adresa: Dlui Procopie Maican, proprietar, satul Pribegi.
Apoi zâmbind către preot şi învăţător, începu a le
ceti şi lor tare.
armen.
...Stimate Domn!
— A nu, să vie şi Ziţa... Ziţo dragă, ascultă şi tu. Am cunoscut şi râs, şi plâns, şi toate,
Am mers şi eu pe drum, ca ori şi care,
Stimate Domn!
Şi-am îndurat şi eu, pe cât se poate.
„Pentru ajutorul moral şi material, ce a-ţi dat la
construirea bisericei din satul „Pribegi“ — ministerul Dar cele mai amare suferinţe
Vă aduce viile sale mulţumiri; iar în urma raportului Sunt cele, când încep, să se ridice
dlui Prefect al judeţului, sunteţi decoraţi cu medalia Şi să giăiască moartele căinţe.
„Răsplata muncei cl. I. pentru biserică**. “ VASILE STOICA
Preotul şi învăţătorul satului se sculară încremeniţi
de pe scaune. Ochii lor priveau nedumeriţi la boerul
Maican, care reciteâ rândurile ministerului, cu bucuria
acea mare a omului care câştigă la loterie.
Cuprinde-mă sub luna albă, frumoasă tu, fără păreche
Câteva raze de soare furişate printre perdelele Cu ochii purtători de taine şi mări cu ’ ncântătoare-afunduri,
de atlas se jucau sfioase prin părul argintat al cocoanei. Vezi bolta ’n haina ci măiastră, în noaptea asta diafană,
Sunt numai stele lângă stele şi numai armonii pe prunduri...
Bucuria boerului erâ mare. In colţul buzelor lui
cărnoase încremenise un zâmbet şiret; numai feţele celor Apleacă-te ş’ascultă numai, cum trece vântul pintre trestii,
Rămân avânt urile-mi mute ş’acordurile-mi tac pe strună —
doi mosafiri păreau posomorâte şi aprinse de ciudă...
E clipa şoaptelor, e clipa în care sufletele cântă
„Safta, să vie Safta, să vie şi Nicolae şi Ghiţă Simţind 'cum o putere dulce cu fir de aur le ’mpreună...
şi logofătul dela pădure...“
...Cu degetul căzut pe buze apleacă-te domol şi spune-mi
Toţi stau pe un rând, smeriţi în faţa boerului, care Ce melodii de-argint în aer, ce taine sfinte mă ’nfioară..
gâfâind în jeţul lui de brad, se scotoci prin buzunarile — Că, uite, ceriul plin de ţânte de câte-ori nu-l admirarăm
vestei şi scoase un franc pe care îl zvârli jos pe co­ Şi totuş paf că ’n noaptea asta l-am fi privind întâia oară!
vorul “moale. T. MURĂŞANU

Din vieaţa papei Piu X: Preasfintitul primeşte în o curte a Vaticanului o mulţime de peregrini veniţi din
ţeri streine.